#ingeri

"Știi ce fac acum

Îngerii în cer?... Ca fluturii de noapte

Zboară-n gol și-n întuneric,

Căci tot cerul,

Nu am fost mereu omul care sunt azi, de multe ori am cazut si de putine ori stiam cum sa continui!

Au fost momente in care ma afundam tot mai tare, voiam sa ma detasez de toata durerea doar ca nu stiam cum sa o fac iar uneori era atat de dulce incat te indragosteai de ea, te ranea dar nu voiai sa o pierzi!

Azi nu mai sunt omul ce eram candva, am incetat sa las durerea sa se hraneasca din mine, am incetat sa ii dau sansa sa ma doboare!

Au fost o multime de momente in care incercam sa ma pierd in multime, sa caut o evadare, insa nu mereu o gaseam. Cautam o evadare, o evadare de la tot, dar nimic nu imi putea lua durerea ce o simteam, era prezenta permanent, adormeam si ma trezeam cu ea tot mai puternica, crescand pe zi ce trece. Ma seca de puteri, ma lasa fara zambet, fara suflet!

Ma afundam tot mai mult in durere, devenise parte din mine pana intr-o zi cand am pus stop si am inceput sa ma vindec singura!

Am inceput sa ma vindec singura, pentru ca nimeni nu a incercat sa ma vindece!

Am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce ma doare, am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce simt pentru ca nimeni nu e alaturi de tine pana la final, nimeni nu se opreste sa iti vindece durerea iar cei ce o fac te parasesc cand observa furtuna din sufletul tau!

Am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce simt pentru ca la un moment dat fiecare om pleaca din viata noastra, iar la final tot ceea ce ne ramane sunt amintirile si regretele!

Am incetat sa sper ca se va opri cineva sa opreasca furtuna din sufletul meu si am inceput sa ma vindec singura, m-am pus pe mine pe primul loc si am ales sa fac pentru mine ceea ce faceam pentru oamenii din jurul meu!

Am incetat sa ma incred in oameni, sa cred ca ma va intelege cineva, pentru ca nimeni nu o face cu adevarat...

Am incetat sa țin langa mine oameni care nu isi merita locul, care nu fac nimic ca sa ramana acolo!

Am incetat sa le ofer oamenilor sanse la nesfarsit, am incetat sa cred ca se vor schimba pentru ca doar aceia care isi doresc cu adevarat, o vor face!

Am incetat sa țin langa mine oameni care nu cred in mine, oameni care m-ar abandona la prima furtuna!

Nu sunt cel mai perfect om si nu voi fi vreodata, dar niciodata nu ma voi inconjura de oameni al caror suflet nu seamana cu al meu, de oameni in care nu ma identific!

Inceteaza sa ții langa tine oamenii care nu cred in tine, care iti sunt alaturi doar in momentele fericite iar apoi cand cazi te abandoneaza, nu ține astfel de oameni langa tine pentru ca intr-o zi vei deveni ca ei!

Am incetat sa le dezvalui oamenilor unele parti ale sufletului meu pentru ca am inteles ca nu toti oamenii ce intra in viata mea, sunt acolo pentru a ramane!

Am incetat sa plang in fața oamenilor pentru ca nu toti oamenii vad dincolo de lacrimile tale, nu toti oamenii stiu sa iti stearga lacrimile si nu toti oamenii iti inteleg lacrimile!

Am incetat sa raman acolo unde nu mai este locul meu, am incetat sa accept tot ceea ce mi se da, pentru ca stiu ceea ce imi doresc!

Am incetat sa le cer ajutorul oamenilor, pentru ca am inteles ca eu sunt singurul om pe care ma pot baza cand totul isi schimba cursul!

Am incetat sa las durerea sa ma domine si am invatat sa traiesc cu ea, am invatat sa traiesc cu tot ceea ce simt!

Am incetat sa ma plang asa cum ar spune unii, am incetat sa o fac atunci cand i-am vazut pe cei din jurul meu si mi-am dat seama ca eu nu sunt asa, eu nu ma impiedic de o furtuna cand am infrant razboiul!

Am acceptat ca uneori lacrimile sunt singurele care te pot ajuta sa te descarci, dar dupa ce am facut-o mi-am sters fața umeda si mi-am continuat drumul!

Am incetat sa imi las sufletul cunoscut de fiecare om, mi-am pus limite si doar cei ce sunt in masura vor putea trece de ele!

Inceteaza sa te afunzi in durere, sa o lasi sa se hraneasca din tine, nu o lasa sa te domine!

Mereu m-am afișat ca acea persoana care e mereu fericita si uneori chiar eram. Mi-am ținut durerile departe de ochii curiosilor, am ascuns durerea pe care o simteam tocmai pentru a nu-i păta si pe ceilalti cu ea!

Am zambit cand aveam sufletul bucați si am mers mai departe, am sperat atunci cand nimeni nu o facea, am crezut in ceva mai bun!

N- o să ajung în rai...,dar nu-s nici pe pământ .

E o noapte feerică. Luna tremură galbenă și rotundă în pahar.

Îmi bag degetul în pahar. Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar.

Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar.

Vodca e rece ca gheața.

~

Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.

Mai sunt frunze moarte și rădăcini negre.

Mai este o cizmă de cauciuc spartă.

Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.

~

Îmi bag capul în pahar. Vodca e rece ca gheața!

Deschid ochii în pahar. În pahar văd bine și fără ochelari.

Zic: totu-i vis și armonie!

~

Lespedea de piatră este albă cu vinișoare roșii.

Acum văd dihania. Acum o aud cum toarce molcom ca o pisică.

Îi văd picioarele albastre. Îi văd coada grozavă, ieșind de sub lespedea de piatră.

~

Lângă lespedea de piatră curge un izvoraș limpede. El susură cristalin peste pietricele.

În jurul lui, iarba e veșnic verde. În iarbă cresc flori gingașe.

~

În izvoraș înoată copii mici cât păpușile. Ei înoată cu mișcări uluitor de iuți.

Ei înoată îmbrăcați în rochițe și cămășuțe și pantalonași în culori vesele.

~

Sunt îngerașii de pahar. Îngerașii de pahar nu mușcă și nu fac rău nimănui.

~

Îmi vine să vomit de milă. Îmi vine să vomit de tristețe.

Îmi vine să vomit gândind că aș putea să înghit un îngeraș de pahar.

Îmi vine să plâng la gândul că el ar fi, brusc, foarte singur,

să plâng la gândul că el ar plânge toată noaptea cu sughițuri în mine,

să plâng la gândul că el ar putea cânta în mine cântece de la grădiniță.

El ar putea cânta cu voce subțirică – vine, vine primăvara!

~

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, cobor spre fundul paharului.

Acolo e o lespede de piatră cu vinișoare roșii.

Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinișoare roșii.

~

Departe, în pahar, latră un câine. E toamnă. E ziua eclipsei.

Luna rotundă și galbenă tremură-n pahar.

Printr-un ciob de sticlă, afumat cu lumânarea, văd cum un muscoi negru trece peste bec.

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, îi trag capul de sub piatră.

Spinarea ei grozavă șerpuiește ca trenul printre munți.

Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.

~

Îngerașii de pahar se prind de mânuțe și cuminți dansează în cerc.

Îngerașii de pahar dansează și cântă în jurul nostru.

Totu-i vis și armonie!

~

Dihania are un ochi al mamei și-un ochi al tatei.

În pahar văd bine și fără ochelari.

Citesc în ochiul mamei: Mă, copile, când o să-ți bagi tu mințile-n cap?

Citesc în ochiul tatei: Mă, copile, când o să-ți bagi tu mințile-n cap?

~

Paharul se strânge ca un cerc de fier în jurul frunții mele.

Doar… capul mi se lovește de pereți: unu-doi, unu-doi.

Îngerașul de pahar, de durere, plânge cu sughițuri.

Îngerașul de pahar cântă-n mine cu o voce subțirică:

Vine, vine primăvara!

~

Totu-i vis și armonie.