#libertate

Dacă vreodată îți pierzi speranța, caut-o în sufletul tău.

Am fost întrebată de curând "Ce îți dorești cel mai mult?" O întrebare banală pentru unii, cu răspunsuri comune, majoritatea fiind "bani" ,"sănătate ", "putere". Eu vreau libertate. Ciudat, nu? Pentru unii da, dar pentru cei ca mine, nu. Vreau să gândesc liber, fără să fiu luată la întrebări, vreau să visez cu ochii deschiși fără să fiu privită suspicios, vreau să dispar atunci când îmi doresc să o fac. Vreau... vreau să simt iarba udă sub tălpile goale, să respir aer curat, să fiu doar eu cu mine. Fără întrebări, fără să cer voie, fără..nimeni. Vreau să fiu liberă, să trăiesc așa cum îmi doresc. Iar faptul că nu o pot face mă omoară câte puțin, zi de zi. Oare cât o să mai rezist?..

No se cual fue mi error para la sociedad, nacer con un color de piel diferente, amar a una mujer, luchar por mis derechos o intentar o alzar mi voz para que todos seamos tratados de una misma manera.

Incasasem ultima lovitura, cu foarte mult curaj, curaj pe care nu l-am avut vreodata, reusind sa le inchid gura, trantindu-le toate faptele si urmarile petrecute, lasandu-i sa se inece intr-o vinovatie imensa, ce mai tarziu se va transforma intr-una mai adanca, in care se vor zvarcoli pana la moarte. Imi obligam corpul sa nu reactioneze si gura sa nu se mai opreasca din vorbit. Lacrimile nu mai ieseau demult la iveala, irosite fiind ani la rand pentru..nimic. Le intorsesem spatele, simtind cum sagetile cad, auzindu-le contactul zgomotos cu pamantul, iar lacatul inimii fiind eliminat, lasand-o in sfarsit sa respire usurata, lasand-o sa simta iar libertatea si sa vada ce inseamna viata, fara ei.