Da mamă urlă la mine.

:)

Noi purtam o masca sociala, caci este prea dureros sa ne afisam asa cum suntem sau sa-i lasam pe altii sa ne vada asa cum credem noi ca suntem.....

Avem uneori tendința să ocolim adevăratele valori morale și să îmbrățișăm puternic fantasme contemporane, aruncându-ne, de fapt, sufletul într-un troian de speranțe iluzorii. Pentru un moment, timpul a încetat să mai existe, toți oamenii au tăcut, mi-am părăsit trupul în leagănul ce parcă dansa împreună cu vântul și pe ei doi i-am privit cu sufletul. De pe vremea când iubirea își desena timidă conturul pe linia existenței mele, le-am idolatrizat puternic dragostea părințiilor mei.  Dragoste, ar fi cele opt litere definitorii pentru două trupuri ce parcă nu se lasă nici o clipă pătate de timp. Ochii lor sunt încă îmbibați în emoții și fericire, chiar dacă de douăzeci și șase de ani se trezesc de la același miros de cafea, nu uită nici o clipă de importanța sărutului dimineața sau de tăcerea dulce în momentele tensionate. Și asta pentru că au învățat că să ai întotdeauna dreptate nu îți va aduce fericirea, ci mai degrabă, răbdarea și înțelegerea celui cu care ai ales să îți împarți viața se vor dovedi adevărate comori. Uneori îmi imaginez că sufletele lor s-au cunoscut cumva cu mult înainte ca trupurile lor să se atingă, pentru că puterea și bunăstarea pe care o emană când sunt împreună sunt atât de intens conturate prin irisul lor încât par adevărate ființe divine. Prin îmbrățișarea mâinilor lor am învățat că iubirea nu se trăiește prin cuvinte, ci prin zâmbete copilărești, prin atingeri, sărutări și pur și simplu prin existența a două suflete ce se contopesc, formând un întreg. Iar printre toate aceste cuvinte tăcute pe care le resimt puternic în piept atunci când îi privesc, se regăsește și ideea că partenerii trebuie să aibă întotdeauna curajul să comunice, să nu lege noduri câtuși de fragile pe firul dragostei lor, ca mai târziu să nu mai dețină puterea să le desfacă, să-și ofere timp, pentru sine, unul pentru celălalt și timp pentru ei. Prin ochii lor am întâlnit splendoarea simplității și bogăția unui zâmbet. Prin inimile lor, adevărata dragoste, iar prin mâinile lor, puterea infinită a unei îmbrățișări. Datorită părințiilor mei, mă simt binecuvântată că am avut dreptul să asist la o astfel de dragoste.