#ganduri

Adevărul spus cu blândețe vindecă mai mult decât tăcerea.

Bai, cumva, ma bucur ca nu prea am oameni care sa citească ce aberez eu pe aici. Pentru ca m am dezobișnuit sa îmi expun gândurile. Nu le mai scriu nici măcar pentru mine. Gen, de fiecare data când încerc sa fac asta ma blochez sau încerc sa ma ocup cu altceva, ca sa tot aman sa îmi scriu emoțiile. Chiar și acum am luat o pauza, fără sa vreau. Înainte îmi expuneam părerile peste tot, dar acum, a devenit un automatism sa evit treaba asta. Cred ca ultima oară când am fost atât de deschisă a fost prin 2020, când încă mai rămăseseră niște fărâme din ce eram in 2019. Am o obsesie cu 2019. De fapt, cu perioada dintre 2016-2019. Pentru ca atunci începusem sa îmi creez o personalitate a mea. Începeam sa descopăr cine sunt și ce îmi place, căutam chestii și descopeream tot felul de lucruri, care acuma nu ma mai impresionează. (Iar m am luat cu alte gânduri, offff), Ceea ce vreau de fapt sa spun, este ca îmi lipsește curiozitatea aia, și drive ul ala de a explora cine sunt. Dar acum, la 25 de ani, izolata de lume in alta țara, și având un job la o fabrica la care fail-uiesc zilnic de nici nu știu cum dracu ma mai țin aia acolo, nu sunt ocupată decât sa supraviețuiesc. Ok, deși i gotta say ca sunt mai bine decât eram in perioada 2021-2025. Am recăpătat o parte din drive ul pr care il aveam atunci. Am început sa citesc din nou. Bă chiar pot sa zic ca am terminat deja patru cărți in ultimele luni (ceea ce este wow pentru mine, in contextul in care eu nu am mai pus mâna pe vreo carte de vreo patru ani de zile). Am început sa desenez din nou, nu așa obsesiv ca la început, dar acum măcar o fac cu un scop in minte. Am început sa folosesc mai mult rabla asta de telefon pe care am jailbreak uit niște aplicații, numai pentru nostalgie. Ca sa ma simt ca in *era de aur* a generației Z. And for the most part, își cam face treaba ngl. Am și renunțat la Instagram (ceea ce i gotta say ca eu de atunci n as fi reușit sa fac asta, nici sa mi dai bani) și parca îmi este mult mai bine. Chiar dacă mai am impulsul să ma mai întorc, tot simt ca îmi este mai bine fără acel influx constant de reclame si influențele ramdom, pe care nici nu i urmăresc, coaie, doar mi i da algoritmul. Hmmm, doar atât am de spus pe azi, mai vreau sa spun o chestie foarte importantă pentru mine, dar azi sunt prea obosita. Poate mâine.

te-aș fi purtat de-a pururi printre pagini să-mi fii sfântă muză, să te sărut ca pe icoane, încet, sub ochii tăi să mă închin, însă biserica ta azi nu mai primește credincioși... oricum eu nu mai știu cum să mă rog, iar în cartea sfântă doar numele tău îmi amintește că sunt muritoare și tu un zeu ce uită că odată, la rândul său, n-a fost decât un m u r i t o r.