#gandul

* va urma o serie de postări intitulate "Scrisori deschise", pe care le voi dedica relațiilor din viața mea, le voi scrie oamenilor care au însemnat/ înseamnă ceva pentru mine.

** nu le voi scrie numele, dar fiecare scrisoare va avea un număr şi acela va şi numele dat persoanei din poveste. Numărul nu reflectă absolut nimic altceva decât o ordine a scrisorilor.

Aşa că (I), acum e vorba despre tine.

Tu ai fost primul meu prieten, primul meu iubit, prima mea relație. Și probabil că o să te iubesc, așa cum te-am iubit și atunci, mulți, mulți ani în urmă. Ești singurul la care mă gândesc atunci când sunt tristă, ești singurul la care mă gândesc dacă acum, după atâția ani, am mai funcționa. Mă gândesc cu drag la tine, tot timpul mă gândesc cu drag și dor la tine. Și fac asta pentru ca te-am iubit, pentru că m-ai iubit, pentru că ai fost bun cu mine, ai avut răbdare, nu ne-am certat niciodată. Și cu toate astea, nu am funcționat. Eu o să dau vina pe faptul că eram foarte tineri, pe faptul că tu ai băut întotdeauna foarte mult, după mintea mea de la vremea aia și multe alte motive.

Probabil că motivul real a fost că îmi plăcea de alt tip, că mă simțeam ignorată, că erai închis în tine mai tot timpul (acum știu și de ce erai așa) și cine mai știe ce.

Dar, vreau să îți mulțumesc pentru felul în care te-ai purtat cu mine, pentru faptul că ai avut grijă de mine, cât de bine ai putut, dar în special pentru faptul că acum, după atât de mulți ani, suntem prieteni și mă bucur de fiecare dată când ne vedem. Mă bucură enorm de mult faptul că ești mândru de mine, că mă lași să văd asta și cel mai important, că mă faci să simt asta.