#declaratie

Alexandra Fratila

Mă simt atât de goală fară tine, până şi inima tremură în mine de când ai plecat... . Mi se pare intr-un fel tragic că orice voi face nu te voi putea uita şi o parte din tine se va afla mereu la mine. Mi-aş dori să te pot urâ, ca să îmi fie mai uşor să te pot da uitării, să dau timpul înapoi ca să opresc inevitabilul şi să te pot alunga înainte să mi răscoleşti viața şi sentimentele... dar nu pot, nici dacă aş avea posibilitatea să o fac nu aş face-o pentru că nu regret că m-am îndrăgostit de tine. Ştiu că tu o faci, regreți că am intrat în viața ta, dacă nu apăream eu acum aveai o grijă în minus care să te apese pe umeri... imi pare rau că nu te pot şterge din gând, ştiu că asta vrei, să fiu puternică şi să trec peste, să te scot din inima mea şi să-mi ridic privirea, nu să o țin în pământ. Poate pentru tine este simplu să renunți la tot, dar pentru mine nu e, eu sunt slabă, tu eşti puternic şi nu ții la nimeni, d-aia iți este uşor să îi uiți pe toți, inclusiv pe mine şi cu toate astea ştiu că nu vorbeşti serios. Există o picătură de iubire în sinea ta pentru mine, poate că nu ai spus asta cu voce tare, dar nu e nevoie, pentru că am auzit în tăcerea ta ce simți şi asta a fost suficient. Ştiu că minți cănd spui că nu reprezint nimic pentru tine, te-ai ataşat de mine, poate chiar mă iubeşti în felul tău, acolo câtuşi de puțin, dar nu vrei să recunoşti pentru că reprezint o slăbiciune pentru tine şi asta te sperie. Poate că am stat puțin in viața ta, dar a fost de ajuns cât să te cunosc, să te ințeleg şi să îmi dau seama cum eşti tu de fapt. Asta te sperie, că eu sunt singura care te poate ințelege şi tu nu esti obişnuit să existe astfel de persoane în jurul tău, persoane care să îți vadă tristețea din spatele zâmbetului fals şi cu toate astea tot să te iubească şi să vadă perfectul în tine în ciuda demonilor pe care îi ai în interior, a defectelor şi gândurilor reci şi crude despre viață. Te sperie şi sinceritatea din ochii mei cănd îți spun cât însemni pentru mine, încerci să te minți singur şi să crezi contrariul, dar în adâncul tău ai ştiut mereu că e adevărat. Mi-ai spus că tu nu faci sacrificii pentru nimeni, nici măcar pentru mine, dar sunt doar nişte cuvinte goale, nişte minciuni... deşi aveai multe probleme de rezolvat, le dădeai uitării ca să mă poți vedea câteva clipe. Mereu când o să te privesc o să îmi amintesc de tine cu o urmă de regret, regretul că nu te mai am, că te am pierdut, că nu te mai pot atinge şi că nu o să mai am parte de îmbrățişările tale calde şi de săruturile tandre pe care mi le ofereai pe creştetul capului. Eram nebună după momentul ăla, mereu o să tânjesc după el... aia era clipa în care mă simțeam protejată şi iubită, iar acum mă simt doar singură şi pierdută în amintirea ta. Ai renunțat la noi din cauza timpului, dar în interiorul tău arzi de dorință, dar eşti prea orgolios şi preferi să ma alungi ca pe o fantomă a trecutului, asta doar ca să nu mă răneşti...

- Amelia Summer Hannah Mueller