Îmi pare rău că nu ți-am spus asta la momentul potrivit și-am lăsat orgoliul să îmi stea în cale!

Refugiat ȋntr-un trecut unde retrăiesc ce-a fost Răsfoiesc prin amintiri conştient că n-are rost Scuip nişte minciuni pe-o hȃrtie noncoloră Ȋncercȃnd să colorez că ȋncă mă adoră

De lacrimi secat şi veştejit d-efort Ştiam că vine ploaia şi că n-am decȃt un cort Am sperat că-i ȋndeajuns ca să scap iarăşi uscat Dar ploaia s-a-nteţit şi-n potop s-a transformat

Cu cărarea acum ştearsă de apele ȋnvolburate Vreau să mă ȋntorc dar ştiu că nu se poate La drum lung şi fără hartă m-am pierdut de mult Am sperat să mă găsesc dar m-am dovedit incult

M-am minţit să cred că-i o ploaie trecătoare Crezut-am cu naivitate că-i cer senin ȋn depărtare Refuzul mi-a fost crunt deşi stropii se-mbulzeau Continuat-am să refuz şi cȃnd mă sufocau

Acum plutesc fără direcţie pe un plan nedefinit Lacrimile mi-s la mal şi-n continente-s ȋmpărţit Ȋn faţă nu m-aşteaptă decȃt răni spălate-n mare Cicatrici pline cu ploi şi-mbibate-n sare

M-am lăsat ghidat d-un sentiment ȋnşelător Am crezut că v-a fi veşnic dar acum e trecător Regretu-i inutil fiind văzut cu fapta-n mȃnă Iertarea este prea tȃrzie cȃnd greşelile s-adună