#creatia

These symbols are the same as:

クリエイティアに一週間一絵を投稿しました

今回はアレクシア・オルコットというキャラを描きました

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/scopul-crearii-lumii/

Scopul crearii lumii

Scopul crearii lumii

  Fără cunoaşterea scopului creaţiei, fiinţele umane rătăcesc fără direcţie prin viaţă precum navele pe mare fără cârme. Obiectivele lor sunt greşite din cauza învăţăturilor religioase incorecte sau materialiste, limitate la această lume. Este, prin urmare, esenţial pentru propriul bine ca omul să ştie de ce l-a creat Dumnezeu.

În mod fundamental, Allah a creat lumea pentru a-Și manifesta atributele. Creaţia există pentru că El este Creatorul; paradisul manifestă Îndurarea şi Graţia Sa, iadul manifestă Dreptatea Sa, greşelile omenirii exprimă Iertarea Sa, fiinţele vii şi nevii constituie Generozitatea Sa etc. Însemnătatea cunoaşterii faptului că această creaţie este un mijloc prin care Allah Îşi manifestă atributele este aceea că fiinţele umane Îl pot recunoaşte în mod corect pe Dumnezeu, Îi pot accepta legile şi își pot accepta destinul. Este de mai mare importanţă ca fiinţele umane să cunoască scopul pentru care au fost create. Revelaţia finală ne învaţă că Dumnezeu trebuie adorat pentru ca omenirea să atingă dreptatea şi statutul spiritual necesar pentru a intra în paradis. Semnificaţia acestei cunoaşteri este aceea că fiinţele umane înţeleg că adorarea reprezintă o necesitate la fel de importantă precum mâncatul şi respiratul şi nu o favoare pe care I-o fac lui Dumnezeu.

Este de asemenea important ca fiinţele umane să înţeleagă importanţa recompenselor şi a încercărilor acestei lumi. Fără cunoaşterea scopului creaţiei, oamenii au tendinţa să privească această lume ca fiindu-le ostilă. Dumnezeu a creat-o în primul rând pentru beneficiul lor. Testele de bine şi rău sunt concepute pentru a dezvolta în fiinţa umană calităţile spirituale cele mai înalte. Oamenii nu pot beneficia de teste decât dacă manifestă credinţă deplină în Dumnezeu şi au răbdare în ceea ce El le-a predestinat. Pentru aceia care Îl resping pe Dumnezeu, încercările aceastei vieţi devin o pedeapsă în această viaţă şi în cea următoare.

Cunoaşterea scopului lumii îl face pe credincios conştient de mediul din jurul său. Omenirea este responsabilă de utilizarea recompenselor acestei vieţi în mod corect. Creaturile pământului şi ale mărilor, vegetaţia şi atmosfera au fost lăsate în grija sa. În consecinţă, oamenii trebuie să protejeze mediul înconjurător şi creaturile vii din el pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu.

Cu o conştiinţă atât de comprehensivă a scopului, fiinţele umane devin un tot. Ele sunt transformate în îndrumători pentru omenire, arătând calea dreptăţii. Prin urmare, Allah le descrie astfel în revelaţia finală:

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/de-ce-a-creat-dumnezeu-lumea/

De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?

  Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/scopul-creatiei/

Scopul creatiei 

Scopul creatiei 

  Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.