#creatorul

            Binecuvântatul Isus vine în fugă, aproape ca fulgerul, și în acel fulger face să iasă din interiorul Său când o caracteristică specială a unuia dintre atributele Sale, când o alta. Câte lucruri face să se înțeleagă în acel fulger! Așadar, acel fulger retrăgându-se, mintea rămâne în întuneric și nu știe să se adapteze și să repete ceea ce a înțeles din acel fulger de lumină, pentru că…

Păpușile Labubu, cu zâmbetul lor ștrengăresc și aspectul urâţel, dar totodată simpatic, au devenit un fenomen global, transformând compania chineză Pop Mart într-un gigant al industriei jucăriilor. Profitul net al firmei a crescut cu aproape 400% în prima jumătate a anului 2025, iar vânzările s-au triplat, ajungând la 13,9 miliarde de yuani (1,4 miliarde lire sterline). Succesul fulminant a făcut…

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/de-ce-a-creat-dumnezeu-lumea/

De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?

  Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/de-ce-a-creat-dumnezeu-omenirea-pe-pamant/

De ce a creat Dumnezeu omenirea pe pământ?

De ce a creat Dumnezeu omenirea pe pământ?

  Întrebarea privind scopul creării omenirii poate fi extinsă la a include lumea în care trăiesc. Întrebarea ar fi atunci: „De ce a creat Dumnezeu fiinţele umane în această lume?” Din nou, răspunsul la această întrebare poate fi cu uşurinţă găsit în revelaţia finală, capitolele Al-Mulk şi Al-Kahf:

,,Acela care a făcut moartea şi viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă şi El este Puternic [şi] Iertător.” (Coran 67: 2);

,,Noi am făcut ceea ce se află pe pământ podoabă pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni şi a şti] care dintre ei săvârşesc cele mai bune fapte.” (Coran 18: 7).

Astfel, scopul creării fiinţelor umane în această lume este acela de a le testa comportamentul. Această lume a vieţii şi a morţii, a bunăstării şi a sărăciei, a bolii şi a sănătăţii a fost creată pentru a diferenţia sufletele drepte de cele nedrepte. Conduita umană în această lume este măsura credinţei. Trebuie evidenţiat că testele de comportament nu sunt menite să-L informeze pe Dumnezeu cu privire la oameni, pentru că El a ştiut tot ce era de ştiut despre ei înainte de a-i crea. Testele servesc pentru a confirma în Ziua Judecăţii că aceia care merg în iad merită acest lucru, iar cei care merg în paradis ajung acolo doar prin graţia lui Dumnezeu. Testul de conduită serveşte fiinţelor umane în două direcţii de bază: creşterea spirituală şi pedeapsa sau răsplata.

Creşterea spirituală

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/generozitate-si-multumire-partea-1/

Generozitate şi mulţumire - partea 1

Generozitate şi mulţumire

  Spre exemplu, în toate societăţile umane, generozitatea şi mulţumirea sunt considerate cele mai nobile caracteristici. Niciuna dintre aceste trăsături nu se poate dezvolta dacă toată lumea are acelaşi nivel de bunăstare. Generozitatea poate fi atinsă doar atunci când sufletul uman, conştient că a împărţi bunurile sale cu cel nevoiaş este un lucru bun, luptă împotriva sentimentului de posesiune asupra lucrurilor. Pe de altă parte, mulţumirea este produsă atunci când sufletul înfrânge demonii invidiei şi ai lăcomiei. Creatorul stabileşte cu înţelepciune cadrul pentru aceste lupte spirituale prin distribuirea inegală a bunăstării în această lume. În capitolul An-Nahl al revelaţiei finale, Allah spune:

„Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privinţa celor necesare vieţuirii.” (Coran 16: 71).

Lăcomia şi zgârcenia sunt forme corupte ale dorinţelor umane naturale de a poseda. Credincioşii sunt informaţi prin revelaţii că bunăstarea este o dovadă de încredere oferită de către Dumnezeu omenirii. Lucrurile există în lume înainte ca oamenii să se nască şi rămân acolo după ce ei mor. Dacă bunăstarea este folosită conform instrucţiunilor divine, ea aduce beneficii în ambele lumi celor care o posedă. Dar dacă este folosită în mod egoist, devine un blestem în această viaţă şi un motiv pentru pedeapsă în următoarea. În capitolul Al-Anfal al revelaţiei finale, Dumnezeu îi avertizează pe credincioşi să fie conştienţi de pericolele bunăstării şi ale copiilor:

„Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare.” (Coran 8: 28).

Dumnezeu îi atenţionează mai departe pe credincioşi, în capitolul Al-Munafiqun, să nu-şi lase dorinţa pentru bunăstare şi copiii să-i distragă de la supunerea în faţa Lui, pentru că acesta este testul posesiunii:

,,O, voi cei care credeţi! Să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Allah!” (Coran 63: 9);

,,V-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vă cerca întru ceea ce v-a dat.” (Coran 6: 165).

Dorinţa de a acumula bogăţii nu poate fi satisfăcută în această viaţă. Cu cât au mai mult, cu atât fiinţele umane vor mai mult. Profetul a spus: „Dacă un om ar avea o vale de aur, şi-ar dori o alta, pentru că nimic nu i-ar umple gura decât pământul [mormântului său]. Allah îi iartă pe toţi cei care se căiesc în mod sincer.”

Această dorinţă negativă poate fi depăşită doar prin a oferi averea pe care cineva o posedă, ca un act caritabil. Aşadar Allah a poruncit profeţilor să ceară donaţii de la cei mai bogaţi dintre adepţii lor pentru a le distribui celor săraci:

http://ro.truth-seeker.info/atei-calauziti/cea-mai-buna-parte-a-creatiei/

Cea mai bună parte a creaţiei

Cea mai bună parte a creaţiei

  Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea mai bună dintre creaţiile Sale. În capitolul Al-Bayyina, Allah afirmă acest fapt după cum urmează:

Cel mai grav păcat

A contrazice scopul creaţiei este cel mai mare rău pe care fiinţa umană îl poate comite. ’Abdullah a relatat că l-a întrebat pe Profetul lui Allah care dintre păcate este cel mai mare în ochii lui Allah, iar acesta a răspuns: „A-I asocia parteneri lui Allah, chiar dacă El te-a creat.”

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu, act numit șirk în limba arabă, este singurul păcat de neiertat. Dacă o fiinţă umană moare fără a se căi pentru păcatele sale, Allah i le-ar putea ierta pe toate, cu excepţia șirk-ului. În această privinţă, Dumnezeu a afirmat în capitolul An-Nisa’:

,,Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte.” (Coran 4: 48).

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu înseamnă a oferi atributele Creatorului creaţiei Sale. Fiecare sectă sau religie face asta în modul său particular. Un grup mic, dar foarte activ de oameni, pur şi simplu a negat existenţa lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Pentru a justifica respingerea Creatorului, ei s-au simţit datori să facă afirmaţia ilogică potrivit căreia această lume nu are început. Afirmaţia lor este ilogică pentru că toate părţile observabile ale lumii au începuturi în timp, drept pentru care este raţional să considerăm că suma tuturor părţilor are, la rândul ei, un început. Este, de asemenea, logic să presupunem că orice a determinat naşterea lumii nu ar fi putut fi o parte din lume şi nici nu ar fi putut avea un început asemeni lumii. Afirmaţia ateistă potrivit căreia lumea nu are niciun început înseamnă că materia care constituie universul este eternă. Aceasta este declaraţia de șirk, în vreme ce atributul lui Dumnezeu de a nu avea început este dat de creaţia Sa. Numărul de atei autentici a fost de-a lungul istoriei destul de mic, pentru că, în pofida declaraţiilor lor, ei ştiu instinctiv că Dumnezeu există. Astfel că, în ciuda deceniilor de îndoctrinare comunistă, majoritatea ruşilor şi a chinezilor au continuat să creadă în Dumnezeu. Preaînaltul Creator a evidenţiat acest fenomen în capitolul An-ʻAnʻam, spunând:

„Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.” (Coran 27: 14).

Pentru atei şi materialişti viaţa nu are niciun scop dincolo de îndeplinirea dorinţelor lor. În consecinţă, dorinţele lor devin zeul căruia i se supun în locul Unicului Dumnezeu Adevărat. În capitolul Al-Furqan al revelaţiei finale, Allah a spus:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el?” (Coran 25: 43).