#idei

Rămas-ai printre degete precum versu-mi printre rȃnduri Precum o propoziţie te repet ȋn gȃnduri Te-am scris printre cărări pavate-n celuloză Rămas-au numai strofe din ani-ntregi de proză

Rămas-ai lȃngă mine doar ȋn rȃnduri scrise Citesc cu recidivă pasaje-n manuscrise Paşi-ţi urmăresc printre pagini ruginite Semne fără carte ce-au rămas ȋntipărite

Rămas-ai un ecou ce răsună-n gȃnduri mute Vorbesc d-unul singur cu vorbele-ţi tăcute Recit răspunsuri moarte dintr-o ruptă carte Resuscitez fragmente din pagini sfȃşiate

Rămas-ai un sărut pe buze de hȃrtie Şters cu apăsare d-inocentă apatie Scris ȋn rȃnduri pline d-am umplut volume Artefact abandonat ȋntr-o altă lume

Rămas-ai o dorinţă precum parfumul de cerneală Subtilă ȋn prezenţă ş-apăsătoare ca o boală Crezut-am că-mi eşti leac dar ȋn vene-mi eşti otravă Rȃvnesc iresponsabil pagina-ţi bolnavă

Rămas-ai mȃngȃiere peste pagini amputate Nostalgică adiere printre rȃnduri reci ş-uscate Ȋmbrăcată ȋn hȃrtie te-ntorc pe ambe părţi Liniile-ţi trasez precum conturul unei cărţi

Rămas-ai inocentă precum hȃrtia-n culoare Curată-n rȃnduri la-nceput ş-apoi ȋnşelătoare Citit-am tot ce-ai scris şi-nghiţit-am totodată Mulţumesc că m-ai minţit c-o poveste adevărată

Rămas-ai un cuvȃnt scris prea apăsat Litere-nsemnate d-un timp ȋndelungat Abreviat ȋn silabe ȋmbibate-n elocvent Alint monosilabic pronunţat de sentiment

Rămas-ai ȋnceput si-ntentionat final Catalist ȋntr-un scenariu cu sfȃrşit bicameral Capăt de capitol ȋntr-un narativ dictat Regizor de deznodămȃnt ȋntr-un rol neaşteptat

Rămas-ai o amprentă p-existenţa-mi scrisă Viaţă-ţi dau ȋn rȃnduri deşi-mi eşti interzisă Continui s-editezi fragmente amalgamate Rămas-am două cărţi şi-n a mea nu-s separate

Rămas-am mȃzgălit cu vopseaua-ţi de sub unghii Cu-n stilou cos răni să iubesc cănd mȃ-njunghii Rămas-ai cu-n regat ȋmpodobit de spini şi smoală Regină peste rȃnduri scrise-n sȃnge şi cerneală

Rămas-ai totul dar adevăru-l vreau minciună Sfȃrşitu-ţi s-apropie cȃnd vom sfȃrşi-mpreună Promit să nu cunoşti atunci cȃnd rȃndu-ţi moare Rămȃn cu-n ultim rȃnd rămas fără suflare.

365 de zile

în oglindă,

față în față cu mine însămi

dar în miliarde de molecule

diferite.

am reușit să le privesc pe toate

în 365 de zile?

oare-a fost de-ajuns să mă privesc

îndeaproape?

oare sunt doar cât de mult pot privi

în cea mai profundă adâncime a lumii?

Lumea mea sau toată lumea?

aceeași, se reflectă.

eu și noi.

Doar persoana întâi,

restul probabil e irelevant.

continui încă să privesc…

@arhitectul