#compozitie

Așa c-am început să scriu în gând povestea,

Primele cuvinte, de tine scrise, “ce faci, străine?”

Sentimente nescrise, în minte ascunse

Cuvinte nerostite, uneori ușor șoptite

Am scris multe capitole… cu zâmbete și plânsete

Noi doi, ziua și toată noaptea

Tu și eu, agitația și liniștea

Diferiți, dar definiți prin “extremele se atrag”,

Și există ceva ce poate dispersa atracția?

Reguli impuse, pe rând încălcate și distruse

Îmbrățișări strânse în umbre difuze,

Săruturi pe buze, printre priviri ascunse,

Inițialele numelui tău rămân secrete,

În tonuri de gri, pe suflet, gravate

Sub cutia mea toracică, unde vor zace,

Ne-am unit ca fuziunea atomică din Calea Lactee.

Distanța până la ea se putea măsura,

În a cosmosului paralaxă stelară,

Eram ca soarele și luna, iarna,

Nu emanam căldura în sentimente.

Cu ochiul ei, putea vedea în mine sute de mii de stele din Calea Lactee,

Cu atingerea ei, putea simți că inima mea-i mare ca steaua “Pistol” și de al ei mister, plină

4 ani lumină, distanța dintre ale noastre stele,

Timp ce ne-a transformat, în pitice albe, două mici stele.

Cu timpul la ea s-au stins toate stelele,