E ciudat cum poți să-ți pui sufletul pe tavă, iar oamenii să caute în continuare otravă printre firimituri.

Am împărțit zile, vise și bucăți din suflet, crezând că timpul ne va găsi mereu împreună. Astăzi povestea noastră se încheie, dar amintirile rămân să vorbească despre tot ce am fost.

Raiul și iadul nu sunt locuri. Sunt felul în care alegi să percepi viața.

Oamenii s-au transformat în umbre care trec pe lângă ceilalți fără să atingă nimic real.

Odată ce întunericul îți cuprinde sufletul, acolo rămâne!

Funcționez într-o lume care nu e făcută perfect pentru mine.

Era o iubire simplă și curată, din vremurile în care oamenii se țineau de promisiuni, nu de orgolii.

Vânătăi pe suflet – singurul semn că am existat.