#mi-e dor

În suflet cu mine, de mână cu ea.

Ne-am unit ca fuziunea atomică din Calea Lactee.

Distanța până la ea se putea măsura,

În a cosmosului paralaxă stelară,

Eram ca soarele și luna, iarna,

Nu emanam căldura în sentimente.

Cu ochiul ei, putea vedea în mine sute de mii de stele din Calea Lactee,

Cu atingerea ei, putea simți că inima mea-i mare ca steaua “Pistol” și de al ei mister, plină

4 ani lumină, distanța dintre ale noastre stele,

Timp ce ne-a transformat, în pitice albe, două mici stele.

Cu timpul la ea s-au stins toate stelele,

I-am mângâiat gândul

I-am cunoscut misterul lacrimilor din ochii,

I-am alinat durerea,

Mi-a dat în schimb păsarea ei care-i absenta,

Mi-a lasat în suflet amintirea privirii ciudate,