Sub semnătură

Tu Tu locuiești între cuvinteși necuvinte,iar stele roiesc imprejuru-ȚiÎn revărsatul zorilorîntrun dans primordial,pe muzica infinită,a Universului.M-am așezat pe țărm,să privesc marea și cerul,acolo unde ele își dau mânadar sunt copleșit.Tac.lumina din cer, Doamne,îmi arată drumul,să văd neasemuirea Ta.și totuși,Tu ai ales să faci din inima meaun cer…iar eu îl portfără să îi cunosc marginile.

Mângâiere mi-ai mângaiat inimași ea a tresărit, bătând mai taredin strânsoarea întunericului, greu.mi-ai sărutat inimași, străpunsă de un fiora început să zboarespre înalt,cântând.Doamne, dragostea ta infinităe ca marea albastră, unită departe cu cerul.

Privește cerul lui M.S.privește cerul,gătit în haine de searăsă invite luna la dans.ea pășește timidă,lăsându-se prinsă,în vals.iar tu,esti frumoasă ca luna,purtând cămașa de inpășind ușor printre sfereîn urma ta, din păr,cad ploi de stele.și-mi spui:de mână să te țin.mă întreb, iubito,cum ar fi să dansămpe muzica infinităa cerului…

Cămașa Ta sunt un vânǎtor de umbre,ce bat la uşa trecutuluisǎ cumpǎr vechituri.am un câine la picioare,strâns legat la cingǎtoareîmi port pǎcatele.când m-ai vǎzut,ai spus: mi-e sete.iar eu, dorind cǎmaşa Tați-am dat oțet şi fiere.sunt un vânǎtor de umbrece bat la uşa trecutuluisǎ vând cǎmaşa Ta…

Existențiale zboară frunzele în vântdezbrăcând orașulși gândurilede copilărie.privesc în jur,nimic nu e statornic,iar pumni spre cer se ridică războinicla vânătoare de vânt.cuvinte rostitezboară purtate de vânt,murdărind orașulși gândurilezilei de mâine…Doamne, în ce lume te-am primit…iartă-mi inima pângărităși viața departe trăităde dragostea Ta.iartă-mi privirea trufașăși glasul ce omoară…

Maj nu îmi amintescde era zi sau spre seară,vară sau sfârșit de toamnă.stăteam pe terasăla Crucea Timpului,numărând frunzele vieții.atunci ai apărut tu,înger cu aripi frânte,venind din viitor,purtând pe chipînsemne,ale faptelor trecute.“eu beau cafeaua fără zahărși nu cred în iubire…”mi-ai spus.iar timpuls-a oprit să ne-ascultepovestea.stau la cafea și nu știude care jumătatesă mă…

Monolog cu Vântul Vântule,când vei ajunge-n fața Celui Sfântnu-i spune despre minecă am mințit,că am jignit.nu-i spunecă am întins mânași-am luatdin ce nu mi-aparține.Vântule,în fața Lui când vei ajunge,nu-i spune-atunci că m-ai văzutcu mâini pline de sânge.nici că am strigatcu pumnul ridicat:"Lovește-L,Răstignește-L!"spune doar atât:“StăpaneTu toate le știi.Îndură-Te,ai milă.”

Printre lacrimi M-am uitat în ochii Tăi,Cerule nemărginit,fereastră deschisăspre-nalt infinit.M-am uitat în ochii Tăi,dorințe cu glasul șoptit,iar ploi înecau culori l-asfințit.M-am uitat în ochii Tăi,din nori înfășurată,ploaia peste mine cădea…Tu Cerule, de ce plângi?lași peste mine ploaia bucurieiși printre lacrimi îți văd zâmbetul.Tu Cerule, de ce plângi?…

Durerea și strigătul în suflet am o cameră secretăunde îmi strâng strigătele,să nu le audă nimeni.și durerea o adun,filă cu filă.pun peste ele o piatrăsă nu le ia vântul,să facă din ele ecouși lumea să le știe.într- o zi o dureremi-a scăpatși însoțită de un strigătdusă a fost,ca un cal dezlegat.nu știam că dureriiîi e frică de zâmbet…

Retorică nu am făcut nimicsă-mi mântuiesc sufletul.de-aș lua un pironsă-mi străpung palmaar curge noroi.poate noroiulmântui noroiul?

Emoții colorate Cândva mi-am pierdut aripileși speranțele,agățate-n timp,așteptau izbăvirea.Sunt un clown rătăcit prin lume,tristeți mascate,ascunse-ntre tâmple,imitând bucuria.Iar Tunu ești străin.Ești ca un pomîn revărsare de flori,atât de albîncât uitde mască.Și-mi amintesccum zboară frunzelecând vântul le ridicăfără să întrebe…

Câmpuri de aur soției mele,când vântul suflă rostogolind ciulinii, iar praful ridicat ascunde ziua de mâine,nu uita,ne vom plimba pe câmpuri de aur.când seara se lasă fără speranța unui zâmbet,iar cerul pictează în purpuriu fereastra,tu imi strângi mâna și e destul.chiar dacă rodul întârzieși pașii obosesc,promisiunea nu e departe.ne așteaptădincolo de vremeși, tainic,crește deja între noi.