#refugiu

pentru sufletul meu.

un ocean.

absorb trăirea nedemnă de noi, am vrut senzații din intangibil. am implorat abandonul, dar nu soluționează când problema persistă grație unei ipoteze deficitare. ador defectul, nonconformistul, ador solitarul! o clipă cu tine e pur efemeră; o viață cu tine, o simplă himeră... o eterniatate: clar, nu se poate! când ai priviri scurse din inefabil, când angajamentul e mort, nu-i valabil, când totul e scrum, descompus atunci te vreau mai presus de tot, de orice, de întreguri, să treci lângă mine prin noapte, prin neguri, să fii un dependent voluntar unei iubiri ce arde-n zadar. să-ți fiu refugiul fără precedent al unui trecut mult prea concret, prea absent. mult prea real, nu-i autentic mult prea străin, nu-i identic decât cu niște drepte secante ce se-ntâlnesc în punctul irealizabil al idealizării clipei, și-apoi, exact cum în matematică dreptele secante se despart pentru eternitate, exact așa avem noi o afinitate în ideea despărțirii.

Proiect “Ador la el/ea”

Am nevoie de un refugiu. De un suflet cald care să-l dezghețe pe al meu, să-l liniștească atunci când urlă de durere și numai el știa asta. De niște brațe care să mă cuprindă și să zdrobească durerea din piept, să mă încalzească atunci când tremur de frică, să mă susțină când simt că mă prăbușesc. Am nevoie să-mi însenineze ziua cu zâmbetul lui, să-mi spună că totul va fi bine... Am nevoie de el să-mi fie refugiu când simt că totul se dărâmă în jurul meu, să mă ajute să reconstruiesc totul, să mă lase să-l iubesc

DEUS é nosso refúgio em meio as tribulações... #refugiu #brazil #barbershop #barber https://www.instagram.com/p/CAjIbcIp9Z0/?igshid=xa8c1qdk7mwi

Refugiu Maestrul Ioan Groșescu ne propune un superb refugiu în poezie. Volumul ”Refugiu” apărut în anul 2000 la Editura Salt din Ploiești ne propune un intermezzo poetic, sublim ilustrat cu tapiserii ale lui Ovidiu Paștina.