analgezic
poate e tarziu sa-mi mai scot pansamentele de mult timp uitate acolo unde ĂŽncÄ ma dor rÄnile
sau poate ca mi-e groaza sa Čtiu ca nu mai am nimic care sa le acopere.
prin absurd, as trage de timp sa Čtiu ca sunt gata sa le las sa se vindece singure,
dar pana când va veni timpul acela, mi-e teama ca se vor adânci. Či voi avea nevoie de o operaČie atât de complicata..
sÄ-mi scot gândurile fÄrÄ analgezic din cap, sa le dezinfectez Či sa eliberez bagajul emoČional ĂŽn care s-au strâns foarte multe lucruri.
dar cum as putea sa schimb atât de multe lucruri, la un om care ĂŽnseamnÄ atât de puČin ĂŽn fata gândurilor Či vocilor lui? cum as putea sa ĂŽnving, cand printre oasele pereČilor de sticla transparenta vad doar o lume bazata pe lucruri atât de stupide, atât de triste, atât de greČite.. lucruri care ĂŽČi sporesc gândurile de care vrei, pur Či simplu, sa scapi.
probabil mai am nevoie de un calmant, iar singurul lucru care-mi mai face bine eČti tu. un analgezic greu de obČinut ĂŽn timpurile astea atât de materialiste, ĂŽn lumea asta atât de sintetica.
dar ĂŽn acelaČi timp, ĂŽn acelaČi tablou texturat cu multe nuanČe de neculori, ĂŽncerc sa dezgrop un ĂŽnČeles din toate rÄnile netratate pe care mi le-am creat. la ce-s bune atâtea cuvinte ĂŽnČirate ĂŽn mod prostesc ĂŽn notiČele telefonului, dacÄ, pe noi, nu ne salveazÄ nimeni? singura sclipire de speranČa care pâlpâie asurzitor ĂŽn momentele de tÄcere a vocilor din cap, poate, cândva o sa ajute sa fac primul pas spre sala de operaČie.
Či poate ca n-as mai fi nevoita sa-mi salvez propriile bÄtÄi de inima.
9.10.20
















