#morminte

—…vreau să valsăm răsărit și apus, apus și răsărit. Unul peste umbra celuilalt. Peste păcate. Cruci și morminte de cuvinte. Să îți șoptesc cu întinăciune greșelile mele. Să mă spovedescu-ți de fărădeleagea mea. Nu să mă cobor la picioarele-ți albe. Ci să te ridic peste mine. În zbor. Continuând să valsăm. Printre natură. Copacii fiindu-ne martori a sufocării aerului cu pasiune. Râurile învolburate ne vor umezii corpurile iar frunzele ne vor purta corpul, ne vor aplauda valsul. Un vals negru in lumini albe. Reflectat in sticloșii ochi ce vor cadea din cer si ne vor privii.

căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte.

Vorbește-mi cu vocea aspră a sufletului tău și trezește în mine tunet tumultuous, adu în ființa mea nori negri și picură din ei o ploaie înghețată.

—...s-au zguduit frunzele-n copaci 'coperindu-ne inimile de galbena epidemie bacoviană. Dar nu ne sinucid tainele blagoviene ce le întâlnim în cale, în buze, în ochi și-n morminte. Îmbogățim în culori 'ntunecata zarea. Doar noi le vedem. Doar noi le simțim. Doar eu știm că ele există. Nu ținem seamă de univers. Noi îl existăm. El există în noi. Oare de ce durerea-i rimă pereche a durerii? Oare de ce iubim frumosul unei pate de mizerie? Pentru că suntem. Nu o pată, nu o mizerie, nu un om. Doar suntem. Interpretarea absolută a cuvântului? Micul ahtiat din mine a prins în sfârșit adevăratul grai? Anarhia ne adoarme și ne colorăm inimile. Le împreunăm asemeni unui lanț infinit ce i-a fost desprinsă jumătatea și reîntregită perfecțiunea prin lipsa perfecțiunii materiale. Este perfecțiunea noastră.

Onești - locuri de veci vândute cu 20.000 lei

Au fost prinşi cei care au vandalizat zeci de morminte în Satu Mare

Zeci de morminte dintr-un cimitir au fost vandalizate

inima-ți bate repede, iubitule, deși ești mai rece ca niciodată.. încerc să te țin aproape, dar tu-ți dorești să rămâi în bolta cerului, alături de toți, mai puțin de mine. iar eu? am să rămân aici cu ale mele păcate. așteptând să-mi mai trimiți câteodată..  strălucirile tale.