Galbenul are un caracter fericit, vesel, ușor stimulant, căci este culoarea cea mai apropiată de lumină. Ea apare prin cea mai mică atenuare a luminii. Albastrul indică spre întunericul ce lucrează în el. El dă, deci, o senzație de răcoare și umbră. Galbenul roșcat apare prin intensificarea galbenului spre polul întunecat. Prin această intensificare energia sa crește. Sentimentul fericit, vesel se accentuează în cel de beatitudine. Odată ce intensificarea merge și mai departe, de la galben roșcat la roșu gălbui, sentimentul fericit se transformă în impresia a ceva puternic. Violetul este albastru ce tinde spre luminare. Prin aceasta, liniștea și răcoarea albastrului intră în agitație. În roșu albăstrui această neliniște resimte o creștere suplimentară. Roșul pur se află la mijloc între roșu gălbui și roșu albăstrui. Vâltoarea galbenului pare diminuată, liniștea pasivă a albastrului se învigorează. Roșul dă impresia de mulțumire ideală, de egalizare a contrariilor. Un sentiment de mulțumire apare și prin verde, ce este un amestec de galben și albastru. La verde, însă, dat fiind că aici voioșia galbenului nu este intensificată, iar liniștea albastrului nu este tulburată de un ton roșcat, mulțumirea satisfăcătoare va fi una mai pură decât cea pe care o aduce roșul.
