#cenusa

Scris-am pe buze slăbiciunile-mi din umbră Colorat-am făr' culoare realitatea-mi sumbră O pictură incoloră de privirea-ţi colorată Cerneală şi vopsea fragil amestecată

Printre pagini de bumbac înmuiate-n cerneală Ne-am trezit într-o poveste despre foc şi smoală Mângâieri cicatrizate continuă d-ard în rânduri Flăcări înc-aprinse găsesc viaţă printre gânduri

C-ochi de chihlimbar şi de smoală-ncoronată Prin vene mi-ai aprins o scânteie-nfometată M-am văzut Infern dar eram o lumânare Focul mi-am hrănit apropiindu-mă de Soare

Devenit-am scrum şi mai apoi ninsoare Lumea-m îngropat în fulgi făr' de culoare Lumina-ţi sufocată de cenuşă şi amprente Devenit-ai moarte din motive aferente

Văzut-am timp târziu adevăr ascuns în ceaţă Minţit-am timp îndelungat faţa sub prefaţă Am plătit în firimituri lăcomia-mi arzătoare Furia-ţi încolţită încă-njunghie când răsare

Cărbuni încinşi am înghiţit să creez obişnuinţă Vrut-am s-ard precum o stea să-ţi ofer credinţă Reuşit-am doar în schimb s-ard ca şi sentinţă Prea târziu aprins-am focul s-ardă cu căinţă

Bătuţi de vânt ş-udaţi de ploi ajuns-am la lumină Asemănarea dintre doi îmi este acum străină Văzut-ai printre flăcări stinse adevăr aprins Depărtări de realitate cum c-aş fi un Soare-ncins

Condamn cuvântu-mi de cerneală pentru locu-mi din cenuşă Aprins-am stropi de smoală cu deschisă uşă Ars-am de la temelie ziduri de hârtie Inceput-ai să stingi foc când s-a arătat ce scrie