Untitled

Omul închis într-un trup Nu într-o închisoare de piatră. Nu după gratii. Nu sub lacăte. Într-un trup. Cea mai crudă celulă, pentru că o poartă cu el pretutindeni. Omul închis într-un trup își cere dreptul la tăcere. O pauză de cuvinte. O clipă fără zgomotul durerii care îi macină oasele ca un ceas stricat ce nu mai știe să oprească timpul. Își cere dreptul la o respirație plină, curată, ca…

„Tot ce facem animalelor, vor face alţii oamenilor.”— provenienţă neprecizată, sec. XX 1. Menajeria În 1874, în Great Roman Hippodrome Animal Shows, un leu nubian a fost transportat cu trenul timp de opt zile, într-o ladă de lemn îmbibată cu urină şi rumeguş. Documentele vremii îl descriau ca fiind agresiv şi imposibil de domesticit. Veterinarul care îl examinase înainte de spectacol notase…

Pentru cei care scriu cu cuvinteca și cum ar aprinde luminiîn camere unde nimeni nu a intrat, Pentru cei care scriu cu imaginiși transformă o frazăîntr-un peisaj care respiră, Pentru cei care scriu cu emoțiifără să le ascundă tremurul,fără să le ceară voie să fie perfecte, Pentru cei care ating lumeacu mâini invizibileși totuși mută munți în inimi, Pentru cei care văd altfel:detaliul dintr-o…

Verdele din privire nu este o culoare.Este un teritoriu viu,o moștenire care nu cere explicații.În verdele din privire cresc păduri vechi,rădăcini adânci,vieți care au iubit, au pierdutși au ales să rămână.Verdele din privire vede înainte să întrebi.Simte fisura din oameni,adevărul din tăceri,cutremurul care nu face zgomot.Nu arde.Mocnește.Și când se aprinde,luminează drumuri pe care alțiinu…

Ai idee ce faci de fapt când te uiți în oglindă sau îți faci selfie-ul perfect cu filtrul “luminos și relaxat”? Nu. Nu te uiți la tine. Te uiți la o mascm Oamenii au început cu piatră și lemn, au trecut prin aur și aură de zeitate, iar tu le porți acum în Instagram Stories și avataruri TikTok. Și crezi că e doar fun. Te înșeli. MP: Acolo, într-un muzeu al timpului, măștile vechi șoptesc. Când a…

MP:Nu știu dacă e doar în capul meu, dar parcă aud “All I Want for Christmas Is You” de prin… septembrie. Nici nu s-a uscat frunza de pe bulevard, că Mariah Carey s-a dezghețat deja pe internet. De ce avem nevoie de Crăciun timp de patru luni? AI:Pentru că, din punct de vedere statistic, funcționează. Potrivit unui studiu britanic din 2023, peste 78% dintre oameni afirmă că „intră în spiritul…

MP: De ce zâmbesc când simt că plâng? AI: Poate pentru că am învățat, ca Albă ca Zăpada, să întreb oglinda cine e cea mai puternică dintre noi — și ea să-mi răspundă mințind frumos. Zâmbetul e filtrul care păcălește reflexia: ascunde oboseala, șterge ridurile sufletului, dă bine la lumină. În epoca noastră, oglinzile nu mai spun adevărul. Ele au devenit algoritmi care măsoară cât de bine mimezi…

MP: Cândva, lumea nu credea în ceea ce nu se vede. Moartea era pusă pe seama aerului rău, a miasmelor, a întâmplării. În sălile de operație ale secolului al XIX-lea, bisturiul era mai curând o sabie a hazardului decât un instrument al științei. AI: Da…Apoi au apărut germenii. Invizibili, acești inamici microscopici au intrat în conștiința medicilor ca niște fantome capabile să distrugă totul în…

MP:Când spunem “semnificație”, pare ceva grav, aproape filozofic. Dar de fapt, în fiecare zi, milioane de oameni spun “da” și înseamnă “poate”, sau “bine” și înseamnă “nu”. Așa că întrebarea mea e simplă: ce mai înseamnă semantica azi? AI:Azi, semantica e ca un GPS moral care a pierdut semnalul. În esență, e știința sensului, dar sensul e o specie pe cale de dispariție. Statistic, în 2024, peste…

MP: Există filme care nu se termină odată cu genericul. Rămân acolo, ca o tăcere care continuă să respire în tine. Un astfel de film, inspirat dintr-un caz real, începe cu o scenă care sfâșietoare. Un tată stă la masa din bucătărie și scrie. Pagini întregi. Aceleași două cuvinte: numele fiicei sale. O pagină, apoi alta, apoi alta. Întrebat de ce o face, răspunde simplu, aproape rușinat: „Ca să nu…

MP:Seara trecută am auzit și simțit lupta unui om altfel — o luptă împotriva timpului, a tehnologiei, a fixării. Un om care a refuzat ca muzica să fie închisă pe o „clătită”, cum ironic numea vinilul sau CD-ul. Muzica trebuie trăită, nu stocată, spunea el.Acest om era Sergiu Celibidache. El a refuzat să-și lase concertele înregistrate. A interzis orice microfon, orice bandă magnetică, orice…

MOMENTUL ZERO MP: Hai să începem simplu. Momentul zero al fericirii. Când a apărut ea, prima dată, pe lume? AI: Probabil în clipa în care omul preistoric a mâncat prima dată fără frică să nu fie mâncat. O pauză între două spaime. Acolo s-a născut fericirea — o emoție de tranziție, o reacție chimică a creierului între “pericol” și “siguranță”. Apoi a devenit o religie, o industrie și, în…

MP: Vreau să începem cu o temă „împrumutată” din romanul meu “ISIHIA. Un caz de tăcere.” În vara lui 2004, am filmat un caz care m-a urmărit ani la rând. O adolescentă îmi  povestea cum, ținând în mână un simplu bilet de intrare la un obiectiv turistic din Italia — un loc în care nu fusese niciodată — a fost proiectată emoțional, brusc, într-un colț de oraș necunoscut. Ceea ce părea un banal…

MP: Distanța anulează sau amplifică dorul? AI: Fizic, distanța este o măsură între două puncte. Emoțional, e o vibrație între două inimi. În fizică, forțele se diminuează cu pătratul distanței — dar în suflet, uneori, dorul crește exact invers: cu cât celălalt e mai departe, cu atât simți mai mult.Dacă în teoria gravitației, atracția scade odată cu depărtarea, în „gravitația umană” ea se…

MP: Când vorbim de hărţi, îmi apare imediat imaginea unei suprafeţe perfecte.  Recent am citit însă despre cazul controversat al aplicaţiei Apple Maps din 2012 care a generat insule fictive, duplicări geopolitice, zone greşit mapate — e adevărat că, în epoca digitală, hărţile încă pot „minţi”? AI: Absolut — şi tocmai de aceea acest interviu merită. Hărţile rămân unul dintre instrumentele…