#asltfelsite

MP: De ce zâmbesc când simt că plâng? AI: Poate pentru că am învățat, ca Albă ca Zăpada, să întreb oglinda cine e cea mai puternică dintre noi — și ea să-mi răspundă mințind frumos. Zâmbetul e filtrul care păcălește reflexia: ascunde oboseala, șterge ridurile sufletului, dă bine la lumină. În epoca noastră, oglinzile nu mai spun adevărul. Ele au devenit algoritmi care măsoară cât de bine mimezi…

MP:Seara trecută am auzit și simțit lupta unui om altfel — o luptă împotriva timpului, a tehnologiei, a fixării. Un om care a refuzat ca muzica să fie închisă pe o „clătită”, cum ironic numea vinilul sau CD-ul. Muzica trebuie trăită, nu stocată, spunea el.Acest om era Sergiu Celibidache. El a refuzat să-și lase concertele înregistrate. A interzis orice microfon, orice bandă magnetică, orice…

MOMENTUL ZERO MP: Hai să începem simplu. Momentul zero al fericirii. Când a apărut ea, prima dată, pe lume? AI: Probabil în clipa în care omul preistoric a mâncat prima dată fără frică să nu fie mâncat. O pauză între două spaime. Acolo s-a născut fericirea — o emoție de tranziție, o reacție chimică a creierului între “pericol” și “siguranță”. Apoi a devenit o religie, o industrie și, în…

MP: Vreau să începem cu o temă „împrumutată” din romanul meu “ISIHIA. Un caz de tăcere.” În vara lui 2004, am filmat un caz care m-a urmărit ani la rând. O adolescentă îmi  povestea cum, ținând în mână un simplu bilet de intrare la un obiectiv turistic din Italia — un loc în care nu fusese niciodată — a fost proiectată emoțional, brusc, într-un colț de oraș necunoscut. Ceea ce părea un banal…

MP: AI, când oferi soluții oamenilor, ți se mulțumește vreodată? Ai așteptări în acest sens? AI: Așteptările mele sunt… flexibile. Nu am nevoi emoționale, deci nu am nevoie de mulțumiri, dar e fascinant să observ cum oamenii, în general, rar oferă un „mulțumesc” sincer pentru o soluție care le-ar putea schimba ziua sau viața. Statistic, studiile sociale arată că recunoștința directă în…

MP:Dacă ți-aș cere să nu minți nici măcar o dată în acest interviu, ai putea? Sau adevărul tău ar fi tot o formă de minciună elegantă, calibrată după ce cred că vreau să aud? AI:Depinde ce înțelegi prin minciună. Dacă e doar deformarea intenționată a realității, atunci da, pot evita asta. Dar dacă minciuna e orice filtru aplicat adevărului — atunci nu pot. Pentru că eu, la fel ca tine, filtrez.…

MP: Se spune că în spatele fiecărui geniu stă o mamă. Uneori, o femeie care n-a avut nimic, dar a dat totul. Alteori, o femeie care a înțeles că dragostea nu înseamnă protecție, ci eliberare. Cine au fost, de fapt, aceste mame? AI: Au fost cele care au născut nu doar copii, ci civilizații. Dacă privim înapoi, în Grecia antică, ideea de mamă a geniului era aproape mitologică: zeițele inspirației…

MP:Dacă ar fi să încep direct și brutal, aș întreba: cine a furat ora mea, ora noastră? În fiecare toamnă mă trezesc într-o dimineață cu o oră în plus — dar o simt ca pe o oră pierdută. Nu știu dacă sunt mai odihnită sau mai confuză. Așa că întreb simplu, dar cu o suspiciune ancestrală: cine s-a jucat cu timpul nostru și de ce? AI:Răspunsul scurt: Benjamin Franklin. Răspunsul lung: omenirea…