#viitor

Cred ca mi-e dor de tine din motive egoiste, dar fiecare moment mi-e legat de amintirea ta. Când nu pot dormi pentru ca tu nu mai vii sa îmi spui noapte buna, când nu pot manca pentru ca nu ești aici, sau când pur și simplu sunt singura acasa.

Încă îți mai scriu scrisori când simt ca nu am pe nimeni care sa ma înțeleagă asa cum o faceai tu. Încă te mai vad în stele, în lumina focului, în apusuri, în albine și în animale.

Chiar dacă acum totul s a terminat, intr-o anumita secventa de timp noi încă existam și asta îmi oferă siguranță. Chiar dacă totul s-a terminat și acest capitol e deja scris, încă ma mai întorc sa îmi reamintesc cat de fericita obișnuiam sa fiu cu tine.

7 miliarde de oameni pe PĂMÂNT.👩🏼‍🤝‍👨🏻

Şi în fiecare secundă se nasc noi suflete și în fiecare secundă altele mor. Din această mare de suflete fac parte şi eu.

✨ Dar cine sunt eu?✨

Sunt o puștoaică de numai 22 de ani, sunt un om plin de defecte şi calități, lucruri fără de care nu aş mai fi eu. Lucruri care mă fac diferită față de ceilalți. Sunt plină de vise, speranțe, greşeli, lucruri bune. Cu fiecare bătaie de inimă îmi doresc mai mult, dar mult este doar un bonus.Timpul este ca şi un ocean. Nu putem să îl ținem cu mîinile, însă dacă suntem destul de curajoşi , putem să facem ca orice parte mica de timp să conteze. Când eram mica nu realizam asta,mă mulțumeam cu ceea ce aveam. Acum însă vreau din ce în ce mai mult. Şi nu vreau ceva material, pentru că asta e ceva trecător. Vreau ca cândva în viitor cineva să îşi amintească de mine. Vreau să fiu o voce auzită din marea de inimi,nu doar ecoul cuiva. Sunt vorbe mari, însă cât timp trăiești totul este posibil.

Viața e ca un munte, însă în timp ce îl urci realizezi că priveliștea a meritat efortul.

Sunt acea persoană care ştie ce vrea şi ştie că nu trebuie să renunțe la asta, ştie că e dificil să aştepți până totul va fi realitate, pentru că e cu mult mai dificil să regreți că nu ai încercat!

Stăteam la un pahar de vorbă zilele trecute, când luna se făcea martor al amintirilor noastre împărtășiteIar cu nostalgia curgându-ne prin vene, încercam să ne regăsim bucățile de suflet printre copilăriile pierdute de vreme. Vezi tu, nu am avut prea multe, dar nici multe simt că nu ne-au lipsit. Eram fericiți în coliba noastră… Acum, însă, fiecare e plecat de acasă. Obișnuiam să construim…