Palma lunecă pe spatele lucios,
Uleiul pe piele scapără în lumină,
Aruncată de lumânări parfumate
Ce atârnă la colțu'-ncăperii.
Aroma mă-mbie,
Mă amețește privirea ce-o simt,
În jur e tăcere rebelă
Santalul electrizează aerul.
E dulciu, dar tot amărui rămâne,
E puternic, intens și sățios,
Te prinde în mreajă orientală,
Devine nudă orice dorință.
Ador vanilia, e atât de naivă,
E ca un zâmbet schițat de buzele roz.
Ca o gură de-nghețată într-o vară aridă,
E ca prima poezie recitată pe scaun.
Vreau o iubire cu miros de santal,
Să crească decenii greoi sub soare,
Mireasma s-o simțim când ridați ambii vom fi.
Când palmele noastre zbârcite,
Încă vor ține minte,
Cu câtă plăcere, liniile corpului desenau.














