#teamă

www.scrierileuneifetetimide.tumblr.com

Jurnalul lu’ Gi 18.09.2019

Linistea noptii ma face sa ma treaca fiori de spaima. Teama mi-a cuprins fiecare celula din corp. Mersul mi-a devenit tremurat, un dans dansat cu atata stangacie. E numai intuneric, nici nu pot vedea pe unde pasesc, incerc din rasputeri sa gasesc lumina, dar cum as putea sa fac asta, cand e plina noapte. Picioarele ma ustura, parca as avea infipte aschii in muschi. Fiecare pas mareste doza de durere ce o simt, dar, cu toate astea, nu ma pot opri, trebuie sa continui, chiar daca mi-e frig, mi-e foame si habar nu am unde sunt. Brusc, in fata mea apare o silueta  ce se observa cu greu, imi spune sa ma opresc. Ca un sclav ma supun poruncii. Am atatea intrebari sa-i pun. Cine e? De unde e? Ce cauta si el aici? Dar, cuvintele nu pot iesi din mine, parca ar fi blocate. Cand, in sfarsit imi revin din momentul de slabiciune, constat ca nu e nimeni aici, sunt doar eu cu gandurile mele, a fost doar o halucinatie...

Via @strainaprintredemoni

Stai pentru o clipă și vizualizează acel scenariu groaznic de care fugi. Rămâi pentru o clipă în acest scenariu și simte frica pe care nu vrei să o simți. Continuă să vizualizezi această situație de care fugi prin orice mijloc (gândire pozitivă, distagere, căutare de reasigurări, activități compulsive). Elimină orice mijloc de evitare/evadare pentru un moment și simte ca și cum lucrul de care fugi tocmai ți s-a intâmplat. E neplăcut, dar rămâi cu frica, simte-o, treci prin ea. Doar așa începi să te ridici deasupra ei, doar așa poți să-i diminuezi forța, doar așa ajungi la pace în lipsa certitudinilor. Înfruntă frica, privește-o în față.

DaDe (inger-printre-oameni)