#frică

~fp~

Dacă oamenii m-ar întreba cine e marea mea iubire, m-aș gândi la tine... Nu știu de ce sau care este motivul. S-a întâmplat să-mi fii; haos și liniște, ploaie și secetă, iubire și ură, absolut tot. Acum cât mai pot, îți mărturisesc că târziu la 4 dimineața, dacă m-ai suna doar ca să plângi te-aș asculta; dacă m-ai suna să îmi vorbești despre visul tău de a fi cosmonaut și a explora stelele în spațiu fugind de oameni, te-aș asculta și aș plânge... Pentru că nu o să mai existe nimeni ca tine, care să îmi lumineze ziua cu simpla sa prezență, cu un zâmbet sau cu un simplu cuvânt.

Doar stai acolo și mă vezi arzând. Dar nu este nimic. Iubesc modul în care mă doare...căci simt. Cât încă trăiesc, mă bucur să simt. Chiar dacă e tot ceea ce mi-a mai rămas. Aș privi în urmă. Dar e prea chinuitor să văd o versiune de-a mea pe care obișnuiam s-o posed. Era versiunea fericită, ce amintiri frumoase.

_12-07-18_