a șaptesprezecea zi Rezumat Virgil Morel, personajul principal, se internează într-o clinică psihiatrică la indicațiile medicului său curant, Julien, prieten cu doamna Adelaide, directoarea clinicii, cu care acesta are o relație de dragoste tensionată. Dorind să scape de ea, el o omoară, punând totul în spatele lui Virgil. Urmează o investigație psihologică complicată, condusă de comisarul Marquette. Femeia le făcuse semnul autostopiștilor, dorind, probabil, să ajungă la Paris. - O luăm? întrebă Virgil, evident interesat. - Hai să vedem mai întâi unde merge! Virgil opri mașina în fața ei. - Încotro, frumoaso! - La aproape doi kilometri de aici. Dau o cafea la destinație! - Acasă la tine! - Da, eu, Louise, locuiesc singură, stați liniștiți! - Urcă atunci! - Mulțumesc mult, băieți! Amândoi sunteți foarte drăguți! Julien aruncă o privire sugestivă spre Virgil. - Beton! murmură el. Pune niște bani în buzunar! Pentru orice eventualitate! Femeia le făcu semn să se oprească în fața unei case izolate. - Am ajuns. Haideți, băieți, la o cafenea! Louise avea o casă confortabilă în stil vintage, cu două dormitoare, o intrare, o bucătărie și o baie, care păreau desprinse dintr-un catalog Neckermann. Iar cafeaua femeii era delicioasă (băuseră până atunci doar cafea proastă de la distribuitoarele automate). - Știi, spuse Julien, am putea sta la tine peste noapte? Femeia zâmbise. - Am un singur pat! Imi pare rau! - Patul este suficient de mare pentru toți trei! - În acest caz, prietene, te va costa ceva mai mult! - Nu este o problemă! O mie de euro este suficient pentru asta? - Destul! Dacă doriți și alte servicii, plătiți separat! - Da, vrem, desigur, cu banii nu avem o problemă, așa cum vă spuneam! - La ce servicii v-ați gândit, de exemplu? - Mai întâi vrem să facem baie, să mâncăm ceva, apoi să dormim. Altceva vedem pe parcurs! Louisa dădu din cap afirmativ. - Bine, mai adaugă încă 100! Acum mă duc în bucătărie să vă pregătesc ceva! - Totul este bine și frumos, spuse Virgil, dar ce vom face dacă spune poliției? - Nu va spune nimic, fratele meu, pentru că nu va mai avea această posibilitate! - Vrei să o omori? - Nu trebuie să lăsăm urme după noi, indiferent dacă ne place sau nu! - Nu pot face asta. - Nu este cazul, o voi face chiar eu. - O.K! Fă-o! Și acum, vreau să mă spăl, dacă nu te superi! Julien îl urmă, iar amândoi, relaxați, se așezaseră confortabil la masă cu frumoasa Louise, care părea foarte mulțumită de ea însăși. - Sunteți artiști? întrebă ea curioasă. - Poți spune și așa! Suntem medici. - Știam, domnilor, că nu sunteți băieți răi, dar tot nu văd cum am putea dormi trei într-un pat! - Experimentăm! Și nu cred că vor fi probleme! - Sper! spuse ea, aprinzând o țigară. Louise avea un pat generos, așa că cei doi bărbați se întinseseră, îmbrăcați în cămăși de femeie, la întâmplare, unul la un capăt, altul la celălalt, iar femeia, desigur, la mijloc . Virgil adormise primul, epuizat după o zi de conducere. Începuse chiar să sforăie zgomotos, spre amuzamentul femeii și al lui Julien, timp în care Julien începuse să o mângâie. - Ține-ți mâinile acasă, doctore! Văd că ești foarte agitat? - E firesc, sunt pe drum de o lună și tu, draga mea, ești o femeie mai mult decât atrăgătoare. Aș dori și acest serviciu! Adăugă-l la nota de plată! - Bine, domnule. Dar Julien nu mai așteptase acordul său, știind că Louisee îi promisese servicii all-inclusive, după care adormise ca un copil. La fel, Virgil se trezise în zori și își luase partea. Apoi se dusese la mașină să ia bani, plătind încă două mii de euro pentru Louise. Julien se prefăcuse că doarme și participase direct la tranzacția dintre Virgil și Louise. Abia aștepta ca Virgil să plece și să se ridice din pat, unde Louise stătea pe burtă. Se mutase în baie, trăgând bisturiul din buzunarul hainei și băgându-l în buzunarului cămășii. - Ce faci! întrebă ea surprinsă. Doar nu ... Nu-și termină discursul când simți lama rece a bisturiului tăindu-i gâtul. Julien sărise în lateral pentru a evita valul de sânge, își aruncase cămașa pe hol și se îmbrăcă foarte repede. le dix-septième jour Résumé Virgil Morel, le personnage principal, se rend dans une clinique psychiatrique selon les instructions de son médecin, Julien, un ami de Mme Adélaïde, la directrice de la clinique, avec laquelle il entretient une relation amoureus tendue. Voulant se débarrasser d’elle, il la tue, mettant tout en place derrière Virgil. Suit une enquête psychologique compliquée, dirigée par la commissaire Marquette. La femme leur avait fait le signe aux autostoppeurs, désirant, probablement, atteindre à de Paris. - On le prend? demanda Virgil, visiblement intéressé. - Voyons voir d'abord où ça va! Virgil avait arrêté la voiture devant elle. - Où vas-tu ma belle! - Presque deux miles d'ici. Je donne un café à ma destination! - Chez Toi! - Oui, je, Louise, je vis seule, restez- tranquilles ! - Monte alors! - Merci beaucoup, les gars! Vous êtes tous deux très agréables! Julien il jeta un coup d'œil suggestif vers Virgil. - Béton! il murmura. Mettant quelque argent en la poche ! Pour toute éventualité! La femme leurs fit signe s'arrêter devant une maison isolée. - Nous sommes arrivés. Venez, mes gars, pour un café! Louise avait une maison confortable de style vintage avec deux chambres à coucher, une entrée, une cuisine et une salle de bain, détachées à partir d'un catalogue Neckermann. Et le café du femme était délicieux (ils avaient bu jusqu' ici seulement du café mauvais des distributeurs automatiques). - "Savez-vous," dit Julien, "nous pourrions rester avec vous du jour au lendemain la nuit? La femme avait souri - Je n'ai qu'un seul lit! Je suis désolé! - Le lit est assez grand pour tous trois! -- Dans ce cas, mon ami, cela vous coûtera quelque chose en plus! - Ce n'est pas un problème! mille euros suffisent pour cela? - Assez! Si vous voulez et d'autres services, payez séparément! - Oui, nous voulons, bien sûr, avec l'argent nous n'avons pas de problème, comme je vous le disais! - À quels services avez-vous pensé les gars, par exemple? - Nous voulons d'abord prenons un bain, manger quelque chose, puis coucher. Quelque chose d'autre nous verrons le long du chemin! Louisa hocha la tête affirmative. - D’accord, ajoutez 100 de plus chacun ! Je vais maintenant à la cuisine préparer quelque chose pour vous! -Tout est bien et beau, déclara Virgil, mais que ferons-nous si elle dit à la police. - Elle ne dira rien, mon frère, car elle n'en aura plus cette possibilité! - Veux-tu la tuer? - Nous n'avons pas à laisser de traces après nous, qu’on le veuille ou non! - Je ne peux pas faire ça. - Ce n'est pas le cas, je le ferais même-moi. - O.K! Faites-le! Et maintenent, je veut aller me laver, si ça ne te dérange pas! Julien le suivit, puis tous les deux, détendus, s'étaient assis confortables à la table avec la belle Louise, qui semblait très ravie d'elle-même. - Vous êtes artistes? demanda-t-elle curieusement. - Tu peux dire et ainsi ! Nous sommes des médecins. - Je savais, messieurs, que vous n’étiez pas de mauvais garçons, mais je ne vois toujours pas comment nous pourrions dormir trois dans un lit! - Nous expérimentons! Et je ne pense pas qu'il y aura problèmes! - J'espère! dit elle, en allumant une cigarette. Louise avait un lit généreux, donc les deux hommes s’étaient étirés, habillés dans des chemises féminines, au hasard, l’un à un bout, l’autre à l’autre, et la femme, bien sûr, au milieu. Virgil s'était endormi le premier, épuisé après une journée de route. Elle avait même commencé à ronfler bruyamment, à l'amusement de la femme et de Julien, pendant quoi Julien avait commencé à la réconforter. - Gardez vos mains à la maison, docteur! Est-ce que je vois que vous êtes très agité? - C'est naturel, je suis sur le route depuis un mois et vous, ma chère, vous êtes une femme plus que séduisante. J'aimerais aussi ce service! Ajoutez-le à la note de paiement! - D'accord mosieur. Mais Julien n'avait pas attendu obtenir son accord, sachant que Louise lui avait promis des services tout compris, à la suite de quoi il s'était endormi comme un bébé. Aussi, Virgil s'était réveillé à l'aube et il avait pris sa part. Puis, il était parti à la voiture pour prendre d'argent, payant deux mille euros encore pour Louise. Julien avait fait semblant de dormir et avait assisté directement à la transaction d'entre Virgil și Louise. Il attendait juste que Virgil parte et se lève du lit, où Louise dormait à plat ventre. Il avait déménagé dans la salle de bain, tirant le scalpel de la poche de son manteau et le mettant dans la poche de sa chemise. - Que fais-tu! elle lui demanda surprise. Dos nu... Il ne termina pas sa parole quand il en sortit la lame froide du scalpel en lui coupant le cou. Julien avait sauté sur le côté pour éviter la vague de sang, il avait jeté sa chemise dans le couloir et s' habilla très vite.
