#ratacit

De ce? a trebuit să începem.

De ce? a trebuit să avem ceva.

De ce? a trebuit să se termine.

De ce? trebuie să-mi fie dor.

De ce? am devenit iar un prost cu dragostea drept accesoriu.

De ce? am devenit ghid al sufletelor dar pe-al meu l-am lăsat rătăcit.

De ce? am devenit ceea ce sunt azi.

De ce? am vrut să rămâi.

De ce? am vrut și vreau să te caut.

De ce? am vrut și vreau să mă cauți.

De ce? am visat la noi.

De ce? am visat la rima în doi.

De ce? nu poate sa fie bine.

De ce? nu e suficientă iubirea.

De ce? fiecare clipă de fericire trebuie să o plătești în lacrimi.

De ce? nu vii. 

De ce? nu vii.

"Sunt momente in viata când nici afundatul in Văcuță nu îmi mai aduce liniste și nici libertate de exprimare.

Momente in care respir greu, cu pieptul apasat, iar exteriorizatul nu mai prea merge. Nu vor sa iasă sintagme, fraze și jocuri de cuvinte. Nu vrea sa iasă frumos. Nu-mi vrea autenticitatea sa zgarie din nou stratul asta de cenusa care-mi închide ploapelele si-mi adoarme sufletul. Sufletul..

Sunt.. undeva. Alerg. Vad. Simt. Nu știu dacă traiesc sau dacă doar am franturi de viata, cert îmi e c-am toată conștiința fracturata și nici un gând bun nu reușește s-o tina-n loc..

Sunt.. departe. Stau întins. Observ. Exist. Nu știu cât de departe, dar pare-mi-se c-am rătăcit mult de mine în căutarea mea, iar lipsa unei hărți încurca labirintul mai tare.

Sunt.. aici. Scriu. Simt. Îmi simt gândurile seci și lumea goala. Poate sunt doar ganduri intrinseci. Poate sunt doar gânduri înfrigurate de la prea mult polar și rătăcit pe Arctic.

Am renunțat de mult la "poate". Am renunțat de mult. Am renunțat la mine când ar fi trebuit sa ma iubesc mai mult, si-acum doare. Acum mi-e greu sa fac sens, iar planul asta..

Poate niște vorbe goale.

Trebuie sa ma trezesc. Dar cum sa ma trezesc dacă n-am vise, sau lumea la picioare?"

Am ajuns să fim urâți. Locuim în lumi paralele, privim stelele de pe asfalt, ne căutăm visele pe pereți și privim corpuri în loc de suflete. Și apoi... apoi ne privim pe noi. Și nu avem ce să privim,  pentru că noi nu suntem, nici n-am fost. Am ajuns să ne hrănim cu ură. Cuvintele frumoase ne nimicesc, brațele cuiva în jurul nostru ne fac să pălim și zâmbetele ne scârbesc. Și apoi... apoi ne rătăcim în acele lumi paralele și spunem că noi nu avem posibilitatea să lăsăm garda jos, căci războiul poate fi la orice pas, iar noi trebuie să fim pregătiți pentru el.

Am ajuns să iubim ura. Ne ascundem în spatele puterii de a înjosi, ne vindem sufletele pentru un leu în plus și râdem în fața celor care nu au fost în stare să ajungă la performanța noastră obținută prin corupție.

Am ajuns să urâm ceea ce iubim. Ne e frică. Și ne e frică de tot ce ne înconjoară, dar ne numim curajoși. Nu acceptăm singurătatea, dar ne e imposibil să ne atingem sufletul de altcineva. Și chiar e imposibil, căci de unde iei sufletul pe care l-ai vândut mai devreme pentru leul acela?

Așa am ajuns, urâți. Și ne hrănim cu tot ce e mai rău, și privim fără să înțelegem, și o numim iubire. Avem o lume plină de iubire, dar noi n-am fost și nu suntem.

Ratacit – Farsele Lui Buzdugan 2016

Ratacit – Farsele Lui Buzdugan 2016 Doar aici poti vedea si auzi cele mai tari dintre farsele lui Buzdugan, iar astazi am ales pentru voi farsa Ratacit – Farsele Lui Buzdugan 2016. In aceasta farsa Buzdugan este in rolul unui sarman om beat care nu stie unde se afla, efectiv nu stie in ce oras a ajuns. Nu mai are nici buletin, nici bani si nu stie cum a ajuns acolo. Victima, politist de meserie,…