#rabdare

Nu, nu mă refer la distanța aia de câteva minute,ci la distanța aia de sute de kilometrii. 

Distanța aia care nu poate fi tecută cu un pas.

Distanța aia care te face să cunoști persoane noi, care vă face să vă apropiați tot mai tare, în care de la necunoscuți ajungeți prieteni, prieteni foarte buni, ajungeți să pierdeți nopți vorbind continu, iar mai apoi.. te face să vrei persoana aia mai mult decât orice, te face să vrei să fie a ta, te face să ai cea mai frumoasă relație cu ea, te face să o iubești din ce în ce mai mult.

Iar acum, vorbind despre o relație la distanță, vreau să spun că o mică parte din mine se bucură că ne-am întâlnit așa, poate că dacă nu era distanța, nici nu ne băgam în seamă, poate că dacă nu era distanța..nici nu știam de existența celuilalt, poate că dacă nu era distanța asta ajungeam să nu ne mai respectăm, ajungeam să ne plictisim, ajungeam să  ne mințim. Să nu uit de marea parte din mine...care îl vrea mereu, m-aș bucura doar dacă l-aș putea strânge în brațe și i-aș spune că-l iubesc,, sună clișeic, dar știu că nu e vina lui, a mea, așa a fost să fie.

Mă bucur că am putut să îl întâlnesc, să îl cunosc și să îl iubesc în continuare.

Scriu asta cu lacrimi în ochi, el înseamnă atât de mult pentru mine..

Distanța te face să cunoști oameni minunați, te face să le cunoști adevărata personalitate, te face să-i iubești.

Nu am mai scris de mult, probabil că te-am plictisit..pe tine, cel care citești asta, dar intenția mea era să-ți spun că trebuie să lupți dacă ești într-o relație la distanță, nu trebuie să cedezi, certuri există, dar dacă vă iubiți veți trece peste.