#pustie

E trecut de 2 noaptea, ma duc linistit sus in parcare. Si astept. Si-n asteptarea asta a mea latenta, m-am mutat pe scaunul din dreapta si-am avut un moment de revelatie absolut, cu monolog exterior. Ma simteam ca-n filme. Zici ca era un plot twist super fucked up in care eu invarteam zilele dupa bunul plac. Si.. Discutia aia cu mine, m-a luminat. Efectiv, mi-am dat sens.

Mereu le spun oamenilor ca reusim sa vedem si sa iubim o persoana dupa bunul plac. Ne apropiem de ei, ii invatam, ne invata, ii intelegem intr-un final superficial , si-n ciuda asteptarilor, ajungi sa adori si mai mult persoana pe care o impersoneaza persoana aleasa de tine , sa-ti fie purtator de vise. Si trece timpul, si ajungi sa vezi din ce in ce mai clar ca eternul tau era defapt trecator, si nu era decat un miraj pe-o poteca-ntunecata. Tu n-ai tinut la persoana respectiva. Tu nu ai fost cu persoana respectiva. Ai fost cu plasticul tau dupa tine, modeland-o dupa bunul plac, c-an final sa realizezi ca tot ce-ai reusit sa faci, e sa-ti creezi un alterego sub intruchiparea altcuiva. Dar un alterego compatibil pe deplin cu sufletul tau. Si dupa lungi dezbateri si dezvaluiri, ajungi sa constientizezi ca defapt ceea ce iubesti tu defapt, esti tu insuti, deghizat sub intruchiparea altcuiva. E-un paradis mental pe care ni-l cream adesea. De asta nu merg relatiile. De falsitate si lipsa de obiectivitate. Deasta-i important sa-ti alegi cu multa grija pasii. Sa fii sigur ca pasii pe care-i faci sunt in armonie si nu exista semne de-ntrebare, de dubii intre voi. Incet reusesti sa cunosti, sa intelegi si sa rezonati in subconstient. E ciudat, e dubios.. Dar uneori e bine sa ne trezim si sa ne lovim de realitate. Cu cat o-ntelegem mai repede, cu atat va fi mai greu sa continui, dar mai usor sa reusesti.

L.E.

Si totusi, uneori reusim sa trecem de aparente si sa vedem omul ala in clar.