" Printr-un fenomen fizic se poate explica funcționalitatea, respectiv disfuncționalitatea dinamicii actuale. Precum curentii "eddy", corpurile se afla aproape intr-o staza asupra cărora actioneaza ultima acțiune efectuata asupra lor. Anume, cand încerci sa apesi corpurile inspre lipire, ele vor opune rezistenta, deși inertia le va impinge din punctul respectiv înspre o inevitabila unire. In cazul in care încerci opusul, sa le desparti, vei realiza ca vei avea de tras cu sufletul pana sa se clinteasca, ca mai apoi sa se departeze inevitabil de lent, ca 2 linii care s-au intersectat la un unghi de 179°59'59".

Timpul este intr-adevar relativ insa aspiratiile sau fuga după certitudini sigur nu; iar ca sa ma dovedesc inspre viitorul indepartat spre un potential semn de intrebare îmi pare egoist, cu un 150% zadarnicit de siguranta.

L-am tot citat, cand mai arogant, când mai umil, "Mersi și scuze" intr-un "Naufragiu" urmat de calmul lui "Respira-te" @Releveu.

Am întrebat mai mult decât au fost răspunsuri, am citit mai mult decât am avut rânduri si-am visat.. si inca visez, dar n-am beneficiul si discretia anilor, sinele-si vrea certitudinea, iar liniștea cutreiera alarmant prevestind furtuna. "

Ripoff - " Toarnă "

M-ai scos de peste tot, mai puțin aici. Deși inca-mi picura nedumeriri, căutarea răspunsurilor și a-ntelegerii a apus acum mult timp.

E aprilie. E puțin rece, e putina cafea, e puțin glonț de-argint pe țeavă, iar demonii ăștia s-au făcut demult nevazuti.

În alta ordine de idei, știam ca mai urma un mesaj, nu știam când sau cu ce. E puțin mai simplu decât ma asteptam, dar hei. Cliseic, uneori cele mai simple lucruri sunt și cele mai frumoase. Sper ca-ți îngrijești puțin mai bine colțișorii si-ai renunțat la aportul ocazional de fier din tacamuri, ca-ți păstrezi bebelușii la fel de bebeluși și ca hanoracul ala verde s-a scufundat undeva prin dulap și ocazional mai vede lumina.

Mămăruțule, o-mbratisare pufoasa cu coltisorii la vedere și putina ploaie pe obraji.🐷❤️

Ripoff - " Baliverne de primăvară "

Sunt. Sunt nebun. Sunt nebun de legat, si-mi am toate motivele sa-nnebunesc in continuare, fara sa-mi mai mustrez sufletul si fara glont de-argint pe teava. E 1 aprilie, dar e un 1 aprilie povestit tarziu, e un 1 aprilie privit in retrospectiva, cu tine-n gand, frustrat pe "daca"-uri, frustrat pe mine, frustrat pe tine. E.. E tarziu. Sunt piesele lipsa, sunt semnele de-ntrebare atat de clare. Oare sunt prostut? Istoria se repeta. E martie-mai 2018? Sunt nebun si traiesc in trecut? As vrea sa nu fie trecutul, din nou. E, doar ca altfel. Poate mai bun, poate mai rau, si simt.. Simt dorul cum ma ia. Tot simt.. Iba ibu a.. Dar.. e trecut de 01:11 si dorintele-s trecute-n agenda deja. Urmeaza o saptamana-ncarcata, urmeaza un delir de cateva zile, urmeaza concret, urmeaza decizii iar, si-mi e frica. Orice ar fi, favorabil sau nu, va fi bine. Cred. Sper. Am mai trecut o data prin asta.. Doar ca e asa.. Diferit. Imi tulburi apele, asa ca.. Urmeaza rauri peste randuri si-as vrea liniste. Si cata liniste as vrea, nu reusesc sa o gasesc.. Decat in preajma ta.. Nu-mi permit sa o am. Nu acum, nu azi, nu curand, sau poate-mi pare bine si-am sa va urez o zi buna, sau o seara placuta. O plimbare, un cer instelat, simplu, perfect in banalul lui, intr-o duminica noaptea.. Sau intr-o joi, de ce nu. Nu tine de mine. Mi-e peste mana si-am invatat sa accept asta, si totusi, nu-nseamna ca o sa ma opresc acum. "Mai aprinde niste cancer si mai toarna niste ulcer". Acum, e tarziu . Acum, as fi vrut sa se-ncheie altfel seara. Sunt bleg si tot ce vreau e sa treaca si saptamana asta. Inapoi pe pilot automat, ne-auzim pe data viitoare.Si pretindem ca nimic nu s-a-ntamplat, voiai drame, acum le ai, si.. Inima ma doare..Dar sa nu uitam, sunt "nebun de legat", si asta-i doar o manifestare a unui tip frustrat. Ce faci cand adormi si te trezesti intr-un cosmar? Insomnii, visezi in continuare sau faci tot ce-ti sta-n putinta ca visele sa-ti devina realitate?

03:47

"Traiesc un flux de vise, toate par stupide

S-a luminat de zi, nu vad pic de lumina. "

Da, 1 aprilie in retrospectiva ramane in curand, in viitorul apropiat. Ii va veni si lui timpul, cum va veni si timpul celorlalte. Ne mutam putin mai tarziu, dar totusi mai devreme de acum si navigam usor prin ganduri tulburate de-amintiri. Tulburi. Tulburi ganduri si tulburi amintiri, intr-un joc perfect de prinselea in care toata lumea fuge dupa toata lumea, totu-si capata sensul si alergatul asta prin delir reuseste totusi sa prelungeasca jocul. 

Sunt agitat putin, sunt nerabdator, si-n acelasi timp as vrea sa nu rasara prea curand soarele. Inca-s inghesuit de-ntrebari, inca-mi redau fragmente-n cap, si ma aud din nou. Si din nou. Si din nou.. 42?

"Atat de mult as vrea sa te.. ". 

Plimbari, podcasturi si alte idei rebele. Mi-a fost dor de lucrurile astea, asezonate cu povesti lipsite de profunzime, dar totusi cu substrat. Maine se anunta o zi superba, productiva, si daca totul merge bine, imi aproape incep weekendul in forta. Urmeaza cateva tranzactii, si rutina o ia de la capat, trecem luna Martie drept luna de relaxare si o consideram reusita. Din aprilie, inapoi in forta cu tot ceea ce tine de mine, si trag puternic de mine ca sa-mi revin. 

Te saturi vreodata din a fugi de tine? Pentru ca eu unul m-am oprit de mult si m-am luat cald in brate, si-a fost super linistitor. E greu totusi, cand tot ce trebuie sa-nveti e sa traiesti cu tine. E trecut de 5 dimineata, iar conversatia a devenit plictisitoare, pun putin briliant pe foaie si-l las sa te deschida un pic. Inca ma-ntreb, voi, cei care v-ati fumat sansa, unde sunteti? Unde ne vedem? Sau nu ne mai vedem de ceata, si-ncheiem rapid? Cateodata ma-ntreb daca am prea mult trafic sau prea putin pe tumblr. Cateodata am impresia c-am lasat prea multa lume sa-mi digere sufletul si gandurile si ma las prea vulnerabil. Alteori, e doar un pretext de-nceput de conversatie. Cateodata ma-ntreb, daca m-as opri, si-ar ridica cineva semne de-ntrebare? Mi-am dat supradoza de delir si tot ce ma tine din a fi liber, sunt eu. Mi-am dat o-mbratisare calda, dar mi-am dat drumul de atunci? Delirul meu incepe cu o piesa, cum imi incep toate starile de delir. Miere de albine. Cat profund in jocurile astea de cuvinte. Si totusi, mi-e dor de tine. As vrea sa vii mai repede, dar nu vreau sa te pripesti. O sa ajungi unde vrei, exact cand trebuie, in cel mai banal mod posibil, si-o sa-mi mangai atat de bland ziua. Delir, asculta ce-ti spun. “Trece sat dupa sat, trece lacu-nghetat...” Da.. E dubios. Dar dupa cum ziceam, uneori iti iei doza de delir, si-ncepi sa-ti pavezi singur drumul.. Si atunci lucrurile devin interesante, cand sufletul ti-e negru si-l lasi tu sa prinda culoare. 

Ripoff - “Baliverne”