#prima data

Nu știu cum ar trebui sa încep. Ma tot gândesc la prima data, îmi e dor, tare dor de cea de-a doua, dar nu de prima, aproape deloc. R. A fost prima data în atâtea privințe încat nici nu mi le amintesc pe toate, a început cu prima "intalnire", cel mai lung sărut, prima plimbare de mana cu cineva, prima persoana care ma făcea sa zâmbesc cu sufletul, apoi a fost prima persoana pe care am iubit-o cu adevărat, apoi cea mai lunga relație, prima relație serioasa din toate punctele de vedere. Asta au fost părțile bune... Dar cum toate lucrurile nu au o singura fata.. A fost și primele lacrimi din iubire, prima dezamăgire, primul înșelat, primul nu am timp de tine, primul te iubesc. R. Definește o mare parte din viata mea și mi-a luat o vreme sa înțeleg cât de mult ma afectează, și cum împreună ne-am modelat ca persoane, eu l-am învățat sa fie sensibil, sa plângă, sa lupte pentru ce își dorește. El m-a învățat dezamăgirea, indiferenta, ca nu contează prea mult lucrurile de moment și ca totul e menit sa se termine oricum. După ani de zile în care m-am convins ca are dreptate și ca nu mai merita sa lupt pentru ce aveam noi, am reușit sa ma detașez de tot, el, prieteni, familie, trăiam fără sa simt mare lucru, toate erau momente scurte și nesimnicative. Simțeam ca "m-am stricat" dar nu aveam chef sa ma repar, era ceva ce avea sa treacă.

Cunoaștem cu toții reperele obișnuite în creșterea unui copil: prima dată când bebelușul tău zâmbește, când stă în funduleț sau apucă cu mânuța un obiect și de cele mai multe ori consemnăm toate acestea în jurnalul bebelușului. Dar mai există și celelalte repere, cele care nu ajung în cartea...

View On WordPress

View On WordPress

O-sa-te-iubesc-o-vesnicie.