New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro
New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/ma-autodenunt-sunt-fanatic-religios/
Mă autodenunț: sunt fanatic religios!
Când tăcea mai mult, spunea mai puține prostii. Dar
băieții care l-au împins în față și-au dat seama că, în ritmul ăsta, ar
fi nevoie de două mandate doar ca să debiteze toate temele trasate,
darmite să le și execute. Ceea ce și pentru ei era prea mult. Până
atunci, expira Cioloș și se făcea țăndări UE.
Or, după Brexit, la Berlin s-a decis că e nevoie
schnell de tot de mai mult integrare, chiar și cu anasâna, că altfel se
duce euro-șandramaua de râpă.
Așa că i-au pus profesori de vorbire și imagine care să-l bage pe neamț în viteză.
Și omul a început să turuie de s-a șocat și Sibiul, mai rău
ca la ursuleț. «Nu e ăsta Klaus al nost’, care zicea „Guten” când pleca
de la Turnul Sfatului și „Tag” când ajungea la Podul Minciunilor?»
Sfielnicul Iohannis de odinioară, care căuta cu lumânarea
liturghiile ortodoxe și anturajul ierarhilor BOR, adormindu-le vigilența
cu tirade ecumeniste, și-a dat brusc arama de Bruxelles pe față.
A fost un atac fulgerător. Năucitor. Au trebuit câteva ore
pentru a apărea primele reacții. Președintele României tocmai acuzase de
„fanatism religios” trei milioane de români. Potrivit declarației
publice a lui Iohannis, nici mai mult, nici mai puțin decât unul din
șase români este fanatic religios. Adică este pus alături de jihadiști,
de descăpățânătorii de la ISIS, de satrapii de la Boko Haram sau de
talibani.
Pentru a nu exista nici o îndoială, reproduc cu copy –
paste, declarația lui Iohannis despre inițiativa a trei milioane de
români de a modifica Constituția, în sensul ca ea să prevadă că familia
este formată dintr-un bărbat și o femeie.
„În chestiunea modificării Constituţiei încă nu este
rândul meu să mă exprim, va veni puţin mai încolo rândul meu (…) Eu
cred că trebuie să revenim la ceea ce se numeşte toleranţă şi la
acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune şi rele. Nu suntem
toţi la fel, nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase
sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea
fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative, eu nu cred în ele
şi nu le sprijin, eu sunt adeptul toleranţei, încrederii şi deschiderii
către celălalt.”
Să constatăm mai întâi că Iohannis, deși susține că nu a
venit rândul lui să se exprime, tocmai asta face: se exprimă. Și o face
punând o etichetă infamantă ca un scuipat în ochi asupra unui grup de
trei milioane de oameni, care și-au exercitat un drept constituțional:
„fanatici religioși”, autori ai unei „solicitări ultimative”.
Acum trei luni de zile, pe 20 iulie, Curtea Constituțională
decidea (în unanimitate) că, dimpotrivă, inițiativa Coaliției pentru
Familie este perfect constituțională. Iată ce declara atunci Valer
Dorneanu, președintele CCR:
„Dreptul la căsătorie, deocamdată în România, nu
este consacrat constituţional sau prin altă lege ca un drept
fundamental. Legislaţia europeană cu privire la aceasta recomandă o
largheţe a statelor, le dă o marjă de suveranitate să se pronunţe dacă
admit sau nu căsătoria între cupluri de acelaşi sex. De asemenea, nu
este încălcat nici conceptul de viaţă de familie, pentru că acesta este
mult mai larg decât sfera căsătoriei, decât relaţiile dintre viitorii
soţi. Cuprinde relaţiile cu copii, cu rudele, defineşte care sunt
obligaţiile acestora, legăturile de rudenie. Deci nici din punctul
acesta de vedere nu s-a putut reţine că s-ar fi încălcat acest drept.”
Apoi, pentru că Parlamentul urmează să ia în dezbatere
inițiativa de modificare a Constituției, Iohannis se antepronunță. Și
încearcă în mod evident să influențeze votul.
Iată că neamțul calm și tărăgănat de odinioară, care se pretindea ar-bi-tru e-chi-dis-tant, devine brusc un jucător mai pătimaș decât predecesorul său.
Ce l-a schimbat pe Iohannis peste noapte nu e greu de
ghicit. „Agenda gay” a Bruxelles-ului nu este una benevolă, în ciuda
afirmațiilor contrare, care susțin că rezolvarea problemei rămâne la
latitudinea fiecărei țări membre în parte. În realitate, lucrurile nu
stau nici pe departe așa: nimeni nu se impacientează dacă lucrurile mai
întârzie, trenează. O bruscare ar risca să atragă resentimentele
populațiilor față de liderii de la Bruxelles, care și așa nu sunt foarte
simpatici. Se speră că, mai devreme sau mai târziu, bombardamentul cu
„Corectitudine Politică” își va face efectul și situația se va „coace”
din punct de vedere ideologic, iar „agenda” se va rezolva de la sine.
Când, însă, o țară dorește să tranșeze chestiunea
pentru mulți ani de-acum încolo, într-un sens invers decât cel dorit de
Juncker, Merkel, Hollande și compania, atunci se declanșează toate
sistemele de alarmă, se pun în mișcare toate pârghiile de influență. Se
lasă deoparte toate mănușile, se leapădă aparențele, se pune mâna pe
măciucă.
Vedem ce trăsnete și-au atras Budapesta sau Polonia, pentru
îndrăzneala de a fi ieșit de pe șinele impuse de UE. Nu mai vorbim de
Londra.
În fine, inițiativa Coaliției pentru Familie mai reprezintă
un pericol grav pentru „establishment”-ul european: ea a solicitat
convocarea unui referendum. Or, mai ales după Brexit, doar simpla
rostire a cuvântului ridică perii în capul Bruxelles-ului.
S-a mers până acolo, încât liderii europeni (inclusiv
președintele Comisiei Europene) au afirmat fățiș că poporul de rând nu
știe ce e bine pentru el și de aceea „binele” trebuie să-i fie impus de
conducătorii săi.
Iohannis și Cioloș au fost parașutați pentru a ne
impune acest „bine” european. Și sunt gata să recurgă la orice mijloace
pentru asta.
Miercuri seara, când Iohannis a acuzat trei milioane de
români de fanatism religios, zâmbetul lătăreț i-a înghețat într-un
rânjet prevestitor de represalii pentru oricine va îndrăzni să miște în
front.
Pentru a face economie sistemului și a-l scuti de eforturi
logistice, folosesc această ocazie și mă autodenunț: sunt fanatic
religios!
