“Am câte o culoare în fiecare palmă. Sunt culori puternice, culori primare, calde la origini, plastice în componență. Uneori, când mă simt singură, le apropii într-un perpetuu gest de simetrie și credință. Dacă am noroc, ele se amestecă în oranjada apusului unei ultime zile de vară, alteori se întrepătrund linear și intermitent, dându-mi impresia că binele și răul pot exista în același bulgăre de materie, dacă reușești să nu le aluneci prea tare. Un lucru nu se întâmplă însă niciodată, culorile mele nu se înghit una pe cealaltă, și deși trebuie să recunosc că nuanțele pot să difere uneori, nu cred că balanța se va înclina vreodată(...)”