#inconstienta

Gorj: Interventie a salvamontistilor pentru salvarea unei persoane accidentate in zona Ranca

Salvamontistii din Gorj intervin, miercuri seara, pentru salvarea unei persoane care s-a accidentat in zona Ranca, fiind inconstienta.

Salvamontistii au anuntat ca intervin, in judetul Gorj, pentru salvarea unei persoane accidentate in zona Ranca, masivul Parang.

”Persoana accidentata este in stare de inconstienta si, dupa acordarea primului ajutor medical si stabilizare, va fi transportata in…

De ce sufera de fapt Denisa Manelista? “De la ficat, problemele s-au extins in zona abdomenului” Apropiatii sustin ca acum “e alterat si tesutul care inveleste matele. De aceea are burta umflata, e lichid. Din fericire, plamanii NU sunt afectati, asa cum s-a zvonit” EXCLUSIV

Denisa Raducu se lupta de cateva luni cu o boala incurabila, a ficatului, dupa cum sustin apropiatii ei. Artista are probleme serioase de sanatate, a slabit ingrozitor, insa lupta in continuare. Momentan artista e internata intr-un spital din Capitala.

Despre boala Denisei Raducu s-a discutat foarte mult in ultima vreme, insa nici artista, si nici un alt membru al familiei nu spus clar…

CAMERA TERORII,spațiul unde INFRACTORII nu vor să ajungă NICIODATĂ. În acest spațiu EXECUȚIA este LEGALĂ | GALERIE FOTO

Injecția letală este o formă de pedeapsă pentru criminali și violatori din SUA, China, Guatemala, Tailanda și Vietnam. Până în 2006 și Filipine a folosit această formă de execuțuie.

(more…)

Aceasta imagine a devenit virala pe internet, iar multa lume acuuza si nu intelege cum de a fost posibil asa ceva.

Doi parinti au crezut ca e amuzant ceea ce au facut, motiv pentru care au postat fotografia pe Facebook. In imagine se poate observa un bebelus care a fost supus unui tratament nepotrivit.

Nu stim de ce li s-a parut a fi o gluma buna: micutul a fost acoperit cu lipii, iar la cap i-au…

Un baietel de cinci ani le da lectii adultilor la maiestria de a conduce un excavator. Oare cei care l-au filmat cat de inconstienti sunt pentru a lasa pe mana unui copil un astfel de utilaj periculos?

Nici prin gand nu le trece ca in orice clipa se poate intampla o tragedie. Chiar si vietile lor sunt in pericol. Copilul poate scapa de sub control comanda utilajului oricand. Baietelul, insa, este…

Inconștiența e dată de vârstă. Sau cel puțin percepi inconștiența abia de la o anumită vârstă. Însă pentru noi doi, Coi și cu mine, inconștiența nu făcea parte din bagajul nostru de cuvinte în acel moment. Eram în Cluj, pe lângă Someș, și ne îndreptam înspre casa de unde aveam să ne cumpărăm prima pungă cu iarbă. Și da, eram mult prea dornici să facem lucruri cât mai tâmpite încât să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat. 

Un gram de iarbă îți încape în podul palmei. Cât am cumpărat noi, nu încăpea nici măcar în podul palmei lui Gulliver. Mult, foarte mult, atât de mult încât ne-ar fi ajuns fără probleme pentru câteva luni de consum zilnic. 

Am urcat la oameni, s-a rulat repede un cui, s-a testat și ne-am văzut de drum. 

Eram prin decembrie, eu în clasa a 9a şi Coi cu un an mai mic, în una din nenumăratele mele vacanțe petrecute la bunici. Coi a ținut punga la el și am mai dat cu ochii de ea abia în tren, pe drumul de întoarcere.  

I-am așteptat pe ai mei să plece de acasă, am împărțit marfa în două și mi-am ascuns partea în geanta de tenis. Cu câteva zile înainte de Crăciun, mi-am rulat-o pe toată în țigări, am vândut o mare parte, bani care mi-au folosit pentru cadouri și revelion, iar țigările rămase le-am fumat cu restul de prieteni. 

Timp de un an de zile mi-am făcut veacul în apartamentul lui Coi de la etajul 5.. Avea doar un pat, un dulap pentru haine și un televizor. Toaleta era pe hol, iar bucătăria nu era prevăzută în planuri. Dar pentru el nu era o problemă, doar casa părinților era cu câteva etaje mai jos. Imediat după școală mă duceam la el și ne facem praf cu un bong improvizat dintr-o sticlă de 2L de Coca-Cola. Îndoită de la mijloc și cu o gaură în partea de jos, cu capul poleit în staniolul în care puneam iarba ce urmă a fi fumată.  

Seară aia trebuia să fie specială. Și cum o seară specială e tratată cu lucruri speciale, Coi mi-a sugerat să nu mai fumam iarbă ci să bem niște iarbă fiartă în lapte. Senzația e mult mai tare și ține mai mult. Am băut un căpăcel din licoarea ușor maronie și ne pregăteam să plecăm. Însă și-a adus aminte că mai are să-mi dea niște bani, așa că mi-a sugerat să uităm de datorie dacă mai servesc un căpăcel. Nu vedeam niciun rău în asta.  

Era iarnă și destul de frig afară. Aveam o geacă roșie pe mine cu o dungă reflectorizantă pe margini. Asta e tot ce mai țin minte de cum eram îmbrăcat. Am intrat în Wired, clubul de net de unde ar fi trebuit să ne vedem cu alți oameni care urmau să vină la petrecere. Și am început să râd, necotrolat, fără motiv. Nu puteam să mă opresc. Deloc. M-am dus la baie, am aruncat cu apa pe față în speranța că are să-mi mai ia din senzația ciudată pe care o aveam. Însă tot rădeam. Rădeam în timp ce mă uităm în oglindă, în timp ce vorbeam cu Coi, în timp ce făceam orice.  

N-am mai rezistat și am ieșit din club. M-am apucat de genoflexiuni și flotări. Mâinile îmi erau cât geaca de groase, iar energia pe care o aveam mă făcea să alerg dintr-o parte în alta. Am ajuns aproape de parcul de la Operă și începusem să mă panichez din ce în ce mai tare. Inima îmi bătea necontrolat de repede, iar gura îmi era atât de uscată încât mi-am ținut limba între degete de frică să nu mi se lipească de cerul gurii. Și am alergat cât am putut de tare până am ajuns de cealaltă partea a parcului. Am traversat strada, am deschis poarta de la curte și i-am bătut la ușă. A răspuns tatăl ei. Noroc meu a fost că a înțeles pe loc că nu era cazul să pună întrebări ci doar să-și cheme fiică.  

Mi-a adus o sticlă cu apă și m-a lăsat să-i stau pe trepte. Coi era în fața mea, disperat pentru că nu știa cum să mă ajute, iar Mo, draga de Mo, avea grijă să mă liniștească.  

Dacă încercam să adorm, aveam impresia că nu o să mai trezesc prea curând. Tresăream la fiecare câteva minute doar că să fiu sigur că încă sunt acolo. Nu știu cât am rămas in şezut pe scările reci, timpul este destul de relativ în astfel de situații. Mă tot gândeam să mă duc la spital, dar nu puteam să le fac asta alor mei. Nu voiam să mă catalogheze ca pe un fiu cu probleme.  

Am ieșit în fața casei, m-am chinuit să vomez lichidul maroniu și mi-am văzut de drum. Mare lucru nu mai ţin minte, dar trebuie să îi fiu recunoscător lui Coi pentru ca am ajuns cu bine la petrecere. M-am închis într-o cameră și m-am aruncat în pat, dar nu înainte de a cere o sticlă de Cola lângă mine.   

Trei zile mi-a fost rău, trei zile în care îmi aduceam mereu aminte de senzația aia ciudată că dacă adorm nu o să-mi fie bine.  

Au trecut ani buni fără să mai încerc nici iarbă, nici haş şi nici lapte.

Cât despre Coi, l-am văzut acum două zile și nu l-am recunoscut. Poate daca ar fi arătat altfel, nu m-aș fi gândit să scriu despre intâmplările noastre.  

Obez, chelios în partea sus și cu părul lung şi nearanjat în părți. Genul de om pentru care ziua, minutul, prezentul nu contează. Se uita la mine cu o privire ciudată, de parcă m-ar cunoaște foarte bine, dar nu ar putea să zică de unde. "Și ți-ai făcut tatuaje", m-a întrebat.