#societate

Acest mesaj este in special pentru părinți si tineri. Poate voi părea dur pentru unii dintre voi, dar macar stiu ca sunt real. Când spuneți ca va cunoasteti cel mai bine copilul, doar pentru că e cu voi in casa, nu e de ajuns. Copilul vostru are idei pe care nu vi le-a spus, de teama sau pentru ca nu a crezut ca va pasa. A trait experiente de care nici nu aveti idee, dar si-ar fi dorit sa discute cu voi, dar nu a facut-o. De ce? Teama de a fi judecat. Comunicarea este extremmm de importanta! Dar asta nu e tot. E important sa va intelegeti copilul, sa acceptati ca are o altfel de viziune, sa il sprijiniti si sa cautati solutii impreuna. Foarte multi parinti incep cu "nu". "Nu e posibil", "n-ai cum", "nu ai nici o sansa", "nu are rost" "nu ai voie" si asa mai departe! Ei bine, aceste limitari sunt in interiorul vostru. N-aveti incredere in voi, in capacitatea voastra, nu ati luptat pentru visul vostru, vi s-a spus la randul vostru "nu" de mii de ori si acum viaţa se învârte în jurul acestui "nu". va doriti acelasi lucru pentru copilul vostru? Vreti ca, copilul vostru sa ajunga mare si sa zica "ar fi fain sa incep un business care ma atrage, dar nu cred ca pot sa o fac. Mai bine imi caut ceva de munca, un job". Ce se intampla mai departe? Va doriti tot binele din lume pentru copilul vostru si sunteti dezamagiti cand vedeti ce facultate a ales, daca a ales. Si atunci e unul din putinele momente in care discutati cu el sa mearga la medicina, la politie, la aia la aia la aia si visul lui se adanceste in el si crede ca nu mai merita sa lupte pentru el. Relatia dintre copil si familie se raceste si lucrurile nu mai merg chiar bine. Iar apoi tot voi va plangeti ca de ce nu va spune fiul sau fiica dumneavoastra ce o doare? De ce n-au incredere in dumneavoastra? De ce se feresc de voi? De ce intra in anturaje proaste, se drogheaza, fumeaza, bea, fac tot felul de prostii? Totul porneste de acasă! Vă asigur că dacă acasă ar fi un mediu placut, v-ati incuraja copiii, le-ati asculta ideile, ati cauta solutii impreuna cum să facă aia sau aia, le-ati da sfaturi, i-ati face sa se simta iubiti, daca le-ati acorda timpul vostru, copilul vostru ar avea un viitor extraordinar! Copiii sunt inteligenti. Copiii au idei. Lasa-tii sa exploreze lumea. Nu mai ii certati ca se balacesc in noroi, ca au bagat degetu in usa si acum le lipsesc o unghie:) Lăsa-ţii să se descopere. Vrem o schimbare in tara noastra si dam mereu vina pe guvern. Copiii va aud! Si ei chiar incep sa creada ca guvernul e de vina pentru tot. Haideti sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume. Vrem un mediu mai curat? Haideti sa nu mai facem mizerie si ba mai mult, ridica acea sticla de pe jos si arunc-o la cos. Micile lucruri conteaza. Se aduna. Copiii vostri si alti oameni va vor vedea exemplul si va vor urma, iar asta va spun din experienta mea. Invatati-va fiul sa respecte o fata. Invatati-va copilul sa trateze un om egal, indiferent de culoarea pielii. Asa ca, asculta tinere, mai bine te certi cu familia ta cativa ani si cand te vad facand ce ti-ai dorit, vazand ca esti fericit, isi cer scuze si se apropie de tine si incep sa inteleaga, decat sa faci ce zic ei si relatia va fi mereu average sau stinsa, pe veci. Esti minunat. Esti talentat. Esti unic! Nimeni nu mai e ca tine! Poti face orice iti propui! Daca te simti doborat, aminteste-ti scopul tau in viata! Nu iti stii scopul? Exploreaza! Nu te mai lasa oprit de oameni care ti spun nu. Nu ti fie frica sa iti arati unicitatea. Incearca lucruri noi. Esueaza. Invata. Zambeste. Saluta oamenii. Ofera-te ca voluntar in orasul tau pentru a-l redecora! Ajuta acea batranica sa treaca strada, nu-ti fie jena. Daca prietenii tai te trag in jos, daca n-au visuri, aspiratii, fac doar lucruri prostesti, schimba anturajul! Daca ai nevoie de un sfat, de ajutor, de inspiratie, scrie-mi. Sunt aici pentru tine. România contează! Si de incheiere, vreau să le multumesc parintilor mei, pentru toata sustinerea lor, toata iubirea si increderea oferita. Nu a fost mereu roz dar fara voi, n-as fi ajuns aici. Va iubesc!

Andreea Russo, Mo.Art: arta de a muri

Au fost destui ani si destule momente care sa imi arate cum pe multi va tradeaza caracterul. Am inceput sa va citesc si n-am ramas chiar in toane bune cand am realizat ca majoritatea tratati oamenii ca pe niste obiecte de unica folosinta. Curiozitatea mea se leaga de motivul suferintei voastre. Nu te poti  juca cu sufletele oamenilor ca si cum te-ai plimba prin centru seara. 

Sa nu pierzi luna, incercand sa numeri stelele

Îmi e frică de ...