#hoit

little nightmares 1

The janitor- sub prime

The chefs- tragg and granitor

The guests- the kraang

The lady- kraang prime

The show monster- that lock ness creature that was into the turtle sub

The granny- zanaron

Little nightmares 2

The hunter- shredder

The teacher- mom thing

The patients-foot bots

The doctor-stockman

The viewers-the kraangitized civilians from invasion

For kid characters

Runaway kid- Donnie

The girl in the yellow raincoat-middy

The pretender-Leo

I’m probably gonna drop Middy Playtime.

Poppy playtime, as of right now, feels too much like bendy and the ink machine and I like batims aesthetic far more.

I only really had Middy Playtime cause of the “I’m not a monster” series by GH on YouTube.

I may bring back the au if the future chapters of poppy are interesting enough to me but, for now, I’m not doing anything for it.

Good news!

I have a new au to add to The Horror Of It All

I need to research Little Nightmares more to make an au out of it but here’s what I have so far for characters

April- six

Casey- mono

What Is The Origin Of (175)?…

Hoity-toity One of the joys of looking at the origins of words and phrases we use today is to see how they have changed in meaning over the centuries. A perfect example of this phenomenon is the glorious reduplicated phrase, hoity-toity, which we use rather pejoratively to describe someone putting on airs and graces, who is pretentiously self-important, haughty or pompous. I had always assumed…

O, suflete-aminteste- i privelistea murdara 

Ce-atât de mult cândva ne-a umilit 

În diminea a-aceea cu molcom cer de vara ; 

Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit, 

Îsi desfacea asemeni unei femei obscene 

Picioarele si, puhav de venin, 

Nepasator si cinic, îsi deschidea alene 

Rânjitul pântec de miasme plin. 

Putreziciunea asta se rasfata la soare 

Care-o cocea adânc si linistit 

Vrând parca sa întoarc Naturii creatoare 

Tot ce-adunase ea, dar însutit 

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata 

Îmbobocind asemeni unei flori ... 

Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata 

Din pricina puternicei duhori. 

Din putrezitul pântec pe care muste grase 

Zburau greoi cu zumzete-ascutite 

Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase 

De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite. 

Cu leganari de valuri si sfârâit de foale, 

Zvâcnind si opintindu-se din greu 

Parea ca trupul iar si, umflat de-un suflu moale, 

Traieste înmultindu-se mereu. 

Si-aceasta lume-ntr-una vuia cântând ciudat 

Ca vântul sau ca apa curg toare 

Sau un graunte care, necontenit miscat, 

Se-nvârte ritmic în vânturatoare. 

Aproape stearsa, forma acum nu mai era 

Decât un vis, o schi ce tânjeste 

Pe pânza si pe care artistul o reia