Taby’s quotes

Dragă trecut,

Astăzi, aproape de vară, mă regăsesc iar în ziua asta — un 23 ce-mi aduce înapoi un alt 23, din februarie.

Urăsc că încă îmi bântui gândurile. Urăsc cum încă îmi încarci inima cu amintiri ce nu mai au ce căuta aici. Nu te mai vreau în viața mea. Mi-aș fi dorit să te pot uita cu totul, să nu mai știu cine ai fost, să nu mai simt ce-am simțit. Să nu mai iubesc ceea ce-a fost.

Mă revoltă că încă ai un colț în inima mea. Nu pentru tine — nu te-ar mai primi — ci un spațiu gol, rezervat unui trecut ce ar trebui să dispară.

Scriu acum, poate ca să pun punct, poate pentru că 23 mai doare diferit. Nu mai plâng gândindu-mă la tine, dar nici nu-mi face bine. Aș vrea să te șterg ca pe o poză, fără urmă și fără durere.

Vreau să te uit. Pe deplin.

Vreau ca „noi” să devină o pagină închisă.

Vreau să mă iubesc pe mine mai mult decât te-am iubit pe tine.

Nu-ți mai aparțin. Nici o fărâmă din mine nu-ți mai e destinată. Iubirea pe care ai risipit-o o dau acum cuiva care știe să o prețuiască — cu tot ce sunt, cu tot ce ai pierdut. Nu pentru că ai fost puțin, ci pentru că eu merit mai mult.

Și, în sfârșit, sunt unde trebuie să fiu.

Cu drag, si nu cu dor,

A trecut un an. Un an de când nu-ți mai sunt și nu-mi mai ești.

Nu mai suntem nici iubiți, nici prieteni, nici măcar cunoștințe. Suntem… nimic.

Și totuși, în ultima perioadă, m-am gândit destul de mult la tine. Mi-aș fi dorit să nu o fi făcut, dar unele gânduri vin fără să le chemi.

Îmi mai apar TikTok-urile tale din când în când, și pare că o duci bine. Chiar mă bucur sincer pentru tine.

Nu știu dacă eu îți mai trec prin minte. Poate nu, poate da. Nu știu cum reacționezi atunci când o faci, sau în ce fel mă vezi acum… Dar mi-aș dori, cumva, să simt când te gandesti la mine, dacă o faci.

Nu sunt sigură dacă mi-e dor de tine sau doar de o parte din tine. Poate de prieten. De râsul tău. De cum îmi spuneai spiriduș.

Mi-e dor de sentimentul acela de a ști că ești acolo. Nu ca iubit. Ca prieten.

Îți scriu acum dintr-un loc diferit. Sunt si eu motociclistă, -acum ma pot numi una-. Pe atunci eram doar începătoare.

Am o relație. Sunt fericită. Dar mi-aș fi dorit să împărțim măcar o tură, un drum, o plimbare. Să te pot suna și să spun “Hai să ieșim puțin cu motoarele”.

Nu vreau nimic mai mult. Doar o zi în care să fim oameni care cândva s-au avut, și acum doar se salută și râd împreună, fără nicio intenție ascunsă.

Mi-e dor de prietenia noastră.

Iarta-ma ca iti scriu doar cand sunt tristă…

Mi-am gasit motivul fericirii si am fost prea ocupata sa iubesc ca să-ti mai scriu. Am fost fericita, tata,.. fetița ta a fost fericita! M-am simtit in al nouălea cer si doamne, cat de mult mi-as fi dorit sa il cunosti… L-ai fi iubit.

Dar, tata, eu nu stiu sa pastrez lucruri, si am observat ca nici oamenii nu-i pot pastra langa mine, oricat de mult imi doresc. Nici pe el nu am reusit sa-l tin langa mine. Fericirea lui nu e langa mine… iar eu nu stiu ce e fericirea cand nu sunt lângă el.

Nu am stiut sa ii arat cat de mult il iubesc si cat inseamna pentru mine… si nu-l judec ca a ales sa plece.. a facut ce e mai bine pentru el!

Ti-am spus candva ca nu mai urasc luna februarie, pentru ca l-am cunoscut pe el si m-a facut sa uit ca luna aceasta e luna in care mi-am pierdut o jumătate din suflet,.. pe tine.

Am urat-o din tot sufletul pana a apărut el… a devenit luna mea preferată, pentru ca atunci am gasit persoana pentru care am fost pregatita sa imi dau si inima din piept, in orice mod posibil.

Dar tata.. l-am pierdut si pe el.. cum sa mai iubesc luna februarie? Omul meu nu mai e.. baiatul pe care il iubesc a ales sa plece, a plecat spunând ca mă iubește dar nu ii fac bine. Ai fost si tu tanar tata, ai avut si tu sentimente, ai iubit si tu o fata, ai iubit-o si pe mama,.. ai fi putut sa o părăsești daca ai iubi-o? Mi-a promis ca orice ar fi o sa lucram la relatia noastra. Nu a facut-o.. Are rost sa lupt? Nu pare ca isi doreste sa fac asta .. desi eu imi simt inima in bucati si o sa se rupa curand de tot daca il las sa plece. E o lupta cu mine si inima mea. As vrea sa il las sa plece, conștienta fiind ca nu am fost ce merită, dar inima nu ma lasa… nu am stiut niciodata sa iubesc,..doar Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit sa invat asta pentru el,… & știu ca iubirea mea pentru el nu v-a fi niciodată deajuns pentru ca merita mult mai mult de atat. Vreau sa il las sa plece, tata. Vreau sa il las, vreau sa renunt, in mare parte as vrea sa renunt la mine…, dar nu pot sa-i fac asta mamei… insa nici fără el nu vreau sa trăiesc.

Iarta-ma tata daca pierd lupta cu inima mea! Iartă-mă ca te dezamăgesc…

Știu că ai crezut mereu în mine. Că m-ai văzut puternică, curajoasă, capabilă să trec peste orice.

Poate că nu reușesc să fiu tot ce ai sperat, tot ce ai visat că voi deveni.

Poate că am momente în care cad. În care nu mai găsesc rostul sau drumul.

Și-mi pare rău. Atât de rău.

Nu vreau să te întristez. Nu vreau să simți că te-am dezamăgit.

Am vorbit despre ✨prima iubire ✨si rolul ei in viata fiecaruia. Nu ma asteptam la urmatoarea ei intrebare…

- "Si? Cine-i prima ta iubire?"

Pe moment n-am spus nimic, doar am zambit pentru ca mi-au trecut sute si mii de amintiri prin cap. Toate sentimentele pe care le-am "investit" in omul asta, toate noptile in care adormeam cu zambetul pe buze pentru ca el era ultima persona cu care vorbeam, fluturasii din stomac pe care-i simteam de fiecare data cand ieseam din bloc si el era acolo -cu rucsacul lui negru de la Nike si zambetul pana la urechi, parul ciufulit si mainile in buzunar-, toaaate strazile pe care ne plimbam ca ultimii idioti, banca noastra din fata scolii unde stateam aproape in fiecare seara de primavara…. etc

Nu am vrut sa-mi amintesc si de partea urata a relatiei asa ca i-am raspuns:

- " Nu conteaza cine e prima mea iubire. Iti voi povesti candva despre ultima."

Nu a trecut mult timp si a urmat intrebarea fortă:

- "Cum il cheama? Si cum arata?"

Si pentru asta, sa ma ierti, tata. Nu ti-am spus prea des cat de mult te iubesc, si nu ti-am multumit indeajuns pentru tot ce ai facut pentru mine. Eram mica si ma gandeam ca o sa te am langa mine toata viata. Vedeam la tv cum fetele se căsătoresc, iar tatal lor le conduc la altar…, si ma gandeam ca asa o fie si in cazul meu, insa Dumnezeu a avut alte planuri si mi te-a luat prea repede.

Fetița ta, a crescut, tată. Nu mai sunt “broscuță mică”, să mă joc încontinuu în iarbă. Nu mai alerg prin curte, și nu mai mă arunc în bălți de apă după ce plouă. Nu mai mă urc în copaci ca să vii să mă dai jos cu forța că altfel “jar mănânc” și nici iarbă nu mai tai, ca mai apoi să o duc în bucatarie și să zic că e marar sau pătrunjel. Nu mai mă ascund sub masă cu borcanelul de finetti și nici casteluri de nisip nu mai fac pe scarile de la intrare.

În schimb, inca ma uit la stele si imi amintesc cum imi povesteai despre “Carul mic” si “Carul mare”. Mi-ai spus despre “stele căzătoare” si cum fiecare dintre noi avem una. Imi amintesc perfect momentul in care ai zis ca daca vreodata nu o sa te gasesc si mi se face dor, sa ma uit la cer pentru ca tu esti acolo. ❤️