Un vierme mic E noapte. La o masÄ, plecat peste hĆ¢rtie, cu-abecedaru-n faÅ£Ä, stÄ un copil Åi scrie. Dar lĆ¢ngÄ el, vicleanÄ, din luciul filei roze, zĆ¢mbeÅte o ÅopĆ¢rlÄ din cartea lui cu poze. Acum copilu-Či pune creionul Ć®ntre dinČi. "ÅopĆ¢rlele-s frumoase... Åi-s repezi... Åi-s cuminÅ£i." UÅor el dÄ o filÄ. Åi alta... Åi-ncÄ una. Apare papagalul... pÄunul Åi pÄuna... Åi un cocoÅ cum scurmÄ, hrÄnind o gÄinuÅÄ, Åi un... Dar stai... afarÄ... cine-a scĆ¢ncit la uÅÄ? BÄiatul stÄ Či-ascultÄ. E-un glas sau o pÄrere? Se duce-n prag Åi strigÄ: "E cineva?" TÄcere. Ba nu. E-un glas subÅ£ire. Auzi? ā Mi-e frig... Ć®ngheÅ£... Copilule, deschide pentr-un sÄrman drumeÅ£! ā Dar cine eÅti? Mi-e fricÄ. ā Sunt mic... ā SÄ-ntreb Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā pe tata! ā Nu-l Ć®ntreba! Deschide cÄ plouÄ cu gÄleata! Åi-apoi Åtiu basme multe Åi ghicitori un sac! ā Dar cine eÅti? ā Un vierme... ā O, viermii nu Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā prea-mi plac. ā Dar eu sunt mic... o scamÄ... Åi, cĆ¢nd mÄ fac covrig, abia mÄ vezi. Hai, trage zÄvorul cÄ mi-e frig! Åi i-a deschis bÄiatul: ā Noroc Åi searÄ bunÄ! ā Noroc... Dar unde-i ploaia? ā A stat... Nu vezi cÄ-i Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā Ā lunÄ? ā Hi - hi! ... A fost o glumÄ ca sÄ mÄ laÅi pe prag... Dar stai, nu-nchide uÅa cÄ dupÄ mine trag un vechi Åi bun prieten, un Åoricel din pod... āSunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dÄ-mi-o sÄ Å£i-o rod! Apoi o sÄ dÄm fuga pe mese Åi prin blide sÄ facem mii de pozne. Dar stai, mÄ rog, nu-nchide, cÄ trag Åi eu cu coada o bufniÅ£Ä flÄmĆ¢ndÄ! ā O bufniÅ£Ä? Mi-e fricÄ! ā Dar bufniÅ£a e blĆ¢ndÄ... ā Sunt bufniÅ£a! PriveÅte Ć®n ochii mei rotunzi. De-acum sÄ umbli noaptea Åi ziua sÄ te-ascunzi! SÄ fii ascuns de mama, de tata... Stai puÅ£in. Ia mai lÄrgeÅte uÅa sÄ intre Åi-alt vecin... ā Eu... MÄ cunoÅti. Sunt vulpea. Åi cred cÄ mÄ iubeÅti... ā Eu Åtiu cÄ vulpea stricÄ... ā Ce? ā Viile... ā PoveÅti! DacÄ asculÅ£i de mine am sÄ te-nvÄÅ£ sÄ furi! ā Dar e pÄcat... ā N-ai teamÄ! Nu spune Ć®n Scripturi cÄ apele furate mai dulci sunt, mai plÄcute... Åi-acum... deschide-n lÄturi, cÄ vine... vine iute... o zĆ¢nÄ fÄrÄ seamÄn! ZĆ¢mbind sÄ-i ieÅi Ć®n cale slÄvitei caracatiÅ£i!... Ć®ncolÄcimii sale! ā Nu, n-o primesc! Mi-e fricÄ! AfarÄ !... Prea tĆ¢rziu... CÄci bufniÅ£a Åi vulpea Åi Åoarecul suriu dau uÅa de perete. Åi umede ventuze se prind Ć®n rotocoale pe umeri, peste buze... Ce rece-mbrÄÅ£iÅare! Cum i se frĆ¢nge trupul!... ā AÅaa! sunt deznÄdejdea! Acum... apare lupul! Vai! Ćn chenarul uÅii doi ochi de foc se-aratÄ... E lupul ce rĆ¢njeÅte... Åi vine... vine... "TatÄ!" Ca trÄsnetul loveÅte o flacÄrÄ pe Ā lup. Iar umedele braÅ£e de pe copil se rup. ā Tu dormi? Ć®i spune tata. Åi lecÅ£ia n-ai scris! Ce bine-i lĆ¢ngÄ tata! Ce bine c-a fost... vis... * "Minciuna nu-i o crimÄ", se spune cĆ¢teodatÄ. "E-un vierme mic, ce trece. Åi floarea-i tot curatÄ..." Nu, floarea nu-i curatÄ! Un vierme nu-i ca roua. ĆntĆ¢ia ta minciunÄ aduce pe a doua. ĆntĆ¢i e o verigÄ, apoi un lanÅ£: robia. Visarea trage lenea Åi lenea lÄcomia. Apare bÄutura, desfrĆ¢ul, furtiÅagul. Åi-apoi cĆ¢nd deznÄdejdea, trecĆ¢nd Ć®n grabÄ pragul, te faci sÄ-Å£i curmi viaÅ£a sau sÄ te-mbete crima, cine-a deschis zÄvorul? Doar o minciunÄ... Prima. Minciuna o e crimÄ? E-o crimÄ orice patÄ! CĆ¢nd vine micul vierme! Tu strigÄ-n grabÄ: "TatÄ!" Prin sĆ¢ngele salvÄrii loveÅte pe duÅman! AlungÄ primul oaspe, cÄci ultimu-i Satan!
Costache IoanidĀ














