#specii

- Ma che fare, 47?

Nu-i durerea fizică, e harababura din minte.

“   Într-un joc nejucat, fur destinului paşi              Pe tăcute mereu pentru sufletul meu                Într-un joc nejucat, fur destinului paşi             Atâta zgomot e rău pentru sufletul meu“

9:40

Putin prea devreme ca sa fie prea tarziu. Iar sunt frustrat. Iar imi moare sufletul. Iar ma scufund cu el.. Mai sunt cateva zile si intentionez sa-mi nenorocesc timpul cu fel si fel de lucruri. Mai putin timp de gandit. Mai putin scrijelit in suflet. Urmeaza un final de weekend interesant cu oameni interesanti. Sunt usor sceptic, dar e tarziu sa mai dau inapoi acum. Iar imi calca astenia cerebelul in picioare. Iar ma trezesc buimac si-mi vibreaza sinea. Mi-e atat de dor. Atat de dor.. Pot fi generic? Am cui sa-i scriu? Am de ce? Sunt satul. Nu mai mi-e pofta, nu mai tanjesc. Si vreau. Mi-e dor sa ma simt viu si sa fiu sfasiat. E doar stresul si siguranta pe care ti-o ofera.. Sa ai mintea sfartecata.Te face sa te simti viu.. Dar esti? Sau doar esti, plutind inspre neant? Priveste-te, in retrospectiva. Fa-ti o analiza a ceea ce esti, si unde te visai atunci. Esti multumit? Simti ca esti impacat? Iti merge bine? Gresit. Nu te poti rezuma la atat. Aspira inspre mai mult, pana-ti ai perfectul. Dar si atunci, descopera. Experimennteaza si dezvolta-te in alte directii. Nu stagna. Iar daca nu esti multumit.. Vei ajunge si acolo. Mi-e dor de tine, inima. Obisnuiai sa-mi tresari la fiecare zambet furat. La apusuri fumate.. La mult.. Mi-e dor..