Aleg sa tac intr-o lume cuprinsă de flăcări, pentru că nu îmi pot găsi vocea in suspin și durere. Mă târăsc orbește prin fum. Oamenii aleargă, dar eu simt cum plămânii îmi sunt invadați. Nu pot sa respir. Asta e lumea mea și a ta, când nimeni nu vrea să mă vadă, eu vreau sa spun ceva. Toți ascultă, însă nimeni nu aude ce spun. Au spus, “vorbește”, dar n-am avut putere in corp. Într-un final am reușit să dau glas durerii mele și m-au auzit. Alți oameni au început să spună. Ne susținem reciproc. Spune și tu ce ai pe suflet. Așa te vei elibera. Prinde aripi și fugi de flăcări și de fum.














