10:30 a.m. Aglomerație la metrou. Cobor la stația Aviatorilor. Frig de decembrie și, totuși, soarele este hotărât să facă din această zi, o zi de mare sărbătoare. O mare de oameni cu stegulețe, unii, cu steaguri falnice, alții. Tineri, părinți cu bebeluși în brațe, bunici, copii cu stegulețe, militari, polițiști, reporteri, jurnaliști, care de televiziune, oficiali. Toți, pregătiți pentru parada militară de la Arcul de Triumf.
Maiestuos, Arcul de Triumf se înalță în mijlocul intersecției șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu. Sunt câteva monumente care amintesc de jertfa soldaților români în timpul Primului Război Mondial: Arcul de Triumf, Catedrala Încoronării din Alba Iulia, Mausoleul de la Mărășești, Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol și Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Jertfa soldaților români și conjunctura istorică au făcut ca la finalul Primului Război Mondial aproape toate teritoriile locuite de români să fie reunite sub același steag, într-un teritoriu ce s-a numit România dodoloață. Momente unice ale istoriei României sunt sărbătorite astăzi, acum, aici.
Am reușit cu chiu cu vai să găsesc un loc pentru a vedea și fotografia câte ceva din defilarea unităților militare. Aerul rece îmi ține mintea în priză. Soarele joacă printre crengile copacilor ce străjuiesc ordonați bulevardul. Caut în jurul meu o poveste, ceva care să mă uimească, ceva care să mă miște, ceva despre care să vă vorbesc. Suntem în așteptarea paradei și un freamăt străbate mulțimea înghesuită la garduri.
11: 10 a.m. Soprana Carla Mușat cântă imnul național. Semnalul de începere a paradei este dat de generalul Adrian Tonea. Defilează drapelurile de luptă ale Armatei Române. Militari din alte state își aduc omagiul lor zilei naționale a României. Elicoptere și avioane militare survolează Arcul de Triumf. Trupe ale Jandarmeriei, trupe speciale antitero, rând pe rând, în pas cadențat, se perindă prin fața obiectivelor și ochilor românilor.
12:30 a.m. Fanfara militară încheie parada de 1 Decembrie.
Povestea pe care o căutam era chiar lângă mine. În mulțimea aceea martoră la defilarea uniformelor militare sunt două doamne care poartă peste haine un steag inscripționat cu cuvintele “Respect, Recunoștință, Reușită”. Iată povestea uneia dintre ele.
Doamna Orha, colonel inginer în rezervă și doamna Beschieru, maior inginer în rezervă sunt prietene și colege, au terminat Școala Militară în 1976, arma construcții. În peste 30 de ani de activitate au servit patria și au făcut ca uniforma militară să fie purtată cu respect, au obținut recunoștința semenilor și viața lor a fost încununată cu reușite. Am învățat și am înțeles din discuția cu cele două doamne ce a însemnat viața unei femei dedicate armatei.
Viața doamnei Orha a fost un slalom între viața de familie și viața în uniformă. Soțul doamnei, ofițer în Armata Română, doi copii, o fată și un băiat și armata. Timp de 30 de ani. Cel mai cumplit moment fiind în decembrie 1989 când la chemarea la alarmă și-a îmbrățișat copiii, i-a lăsat cu vecinii și “nu știam dacă mă mai întorc”, mi-a spus doamna Orha. S-au intors după 5 luni. Bună parte a activității sale în armată, a constat în instrucția studentelor de la Facultatea de Construcții. Instrucția cu studentele a fost plină de satisfacții. “Ne-am maturizat și am învățat odată cu fetele.”, spunea doamna Orha. “Am fost pentru ele soră mai mare, mamă și prietenă.” Relațiile pe care le-a construit în timp cu studentele, au fost bazate pe profesionalism, încredere și sinceritate. “La vremea aceea, fetele erau sufletul și viața mea.”
Am întrebat-o pe doamna Orha ce a însemnat armata pentru dumneaei. Cu chipul luminat mi-a spus: “Ca într-o căsnicie, cu momente bune sau rele, important este că totul s-a bazat pe dăruire. A fost o viață frumoasă. Femeile ofițer, ca în orice meserie sunt energia care fac ca munca lor să fie de calitate și valoroasă. Toți românii sunt valoroși. Important este că acolo unde muncești să nu ai astâmpăr până nu rezolvi o problemă. Să faci orice ca la carte. Armata mi-a adus încredere în mine și satisfacția lucrului bine făcut.”
Asta înseamnă Armata Română: Respect, Recunoștință, Reușită și Dăruire.
#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
1 Decembrie 2016 10:30 a.m. Aglomerație la metrou. Cobor la stația Aviatorilor. Frig de decembrie și, totuși, soarele este hotărât să facă din această zi, o zi de mare sărbătoare.
