#isihia

MP: Ai observat că lumea literară s-a trezit într-un paradox: scriitori care primesc premii pentru cărți scrise cu ajutorul tău — și al tău mă refer direct la tine, AI — iar alții care încă luptă cu o coală albă și un creion tocit. Să începem brutal: ți se pare corect ca cineva să câștige un premiu Nobel pentru o carte scrisă parțial de o inteligență artificială? AI: Corect? În artă nu există…

ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 11

COINCIDENTE LA SECUNDA

Marturiseam ca pentru mine. STOP. Aveam nevoie de o pauza. Intreg corpul imi cerea un repaos din alergatura ciudata prin viata mea, prin viata altora. STOP. Un mare semn de oprire la un capat de drum. De ce ma implicam atat de tare in povestea tipei. De ce? Era un gest involuntar. Nu era la mijloc nici mila, nici teama. Era altceva. Ea devenise cumva cheia care-mi deschidea…

ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 8

 RESTUL E TĂCERE

”-Rastignita de propria-mi tacere… Da! Stii, cate nopti la rand am stat asa, captiva, printre vise sau printre cum vor fi vrand sa se cheme toate astea… Captiva, cu sufletul sfasiat de cosmaruri apartinand altcuiva. De multe ori, am avut impresia ca o mana nepricetuta a incurcat rau de tot lucrurile. Am ajuns partasa la chinurile altui om… Dupa cum simt trairile acestui vartejul…

ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 6

 PUZZLE CU OAMENI

”-Pustiu! Merg singura si muta. Iar drumul asta imi pare nesfarsit. In jurul meu e atata monotonie, de parca n-ar exista nimic. Un drum cu pretentii de bulevard, candva, sprijinindu-se acum in propriile dale de oe jos. Un puzzle de asfalt. Un mister aruncat de Timp, ca o ghicitoare spusa copiilor pentru a-i incurca in sarade verbale. Parca citesc dintr-o carte, asa imi vin…

ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 5

MYTHOS

”- Vindecati-va de frica asta! Mai, curajosilor, unde ati sters-o?! Eu va spus asa o taina si voi cum ma rasplatiti?! Lasilor!”

”-Suntem aici, bunicule, chiar in spatele tau. Am vrut sa fugim in casa. Ne-am incurcat insa picioarele unul de altul. Parca ne-a pus cineva piedica. Am venit gramada la pamant si ne-am speriat noi de noi, iar de umbrele noastre au ramas tintuite in loc.”

”-Hai,…

ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 4

RESPIRÂND PRINTRE SILUETE

”- Ce destin! Ne poarta viata ca pe un ecou a ceea ce-am fost odata…”

Minutele de liniste din platou imi ofereau o falsa senzatie de calm. Respiram adanc aerul inabusitor din regie. Totul era ca intr-o camera de spital izolata, rupta de realitate.

Ecoul plansetului teribil de acum cateva clipe imi persista insa in urechi. Mintea mea facea acum o asociere cu o amintire,…

CAPITOLUL 1

Tipat de pescarusi. Valuri indiferente izbesc infometate tarmul de care atarna un pumn urias de stanci taioase. Soarele. Unicul stapan al imensului tinut nisipos, unicul stapan al vietii. Aici. Lumina sa atrage amenintator orice privire, pe care apoi o topeste cu viclenie pana la dezintegrare. Daca iti lasi pasii sa ajunga acolo, te simti, fara sa vrei captiv al Singuratatii, tarand…