În primăvara aceea, când o iubeam și eram la doi pași de moarte.

Poate ar fi plecat înainte de venirea mea, și n-aș mai fi întâlnit-o, sau, poate întâmplător as fi întâlnit-o altădată, n-ar fi fost vraja serii aceleia

Pe o femeie care-și subliniază contururile obscene nu o poți privi altfel decât obscen

Îmi aduc bine aminte un lucru: când s-a îmbrăcat sa place [...] După câteva ceasuri după ce, fără știrea mea, ma îndrăgostisem.

Orice femeie pe care o iubesc ma apasă, ma sugruma si, fără voia ei, ma destramă și ma topește pana la descompunerea finala. De sfârșitul acesta nu scăpa niciun bărbat.

Cum să-mi fi imaginat că rolul pe care a ajuns să-l joace în viaţa mea ar fi putut la fel de bine să fie asumat de altcineva, când eu de ochii ei mă îndrăgostisem, de felul ei de a-şi aprinde ţigara şi de a săruta, de a răspunde la telefon şi de a-şi pieptăna părul?