#imagini

Într-o zi cu ploaie, puțin răcoroasă încât mi se zbârcește părul pe mâini, privesc atent, puncte fixe de pe asfaltul întins ca o bucățică de unt pe o felie de pâine. Gândurile se duc departe de mine, fug după ele și prind unul, își țipă atunci conținutul:

"Dragoste, lovește-mă mai tare, fă-mă să te simt..hai, fii perversă, dureroasă, senină, explodează-mi în piept!"

surprins de cele auzite, îi dau drumul gândului să se piardă din nou în imensul meu cap. Cad totuși mai tare într-un proces iluzionist, încât incep sa am halucinații, drogat de scurtele vorbe ale propriulu-mi gând, si parcă îți vad zâmbetul acela mare de acum două zile. Zâmbesc și eu, ce coincidență..

cateva picături imi răcesc pielea și ies din transa mea. mă lămuresc rapid despre ce e vorba apoi sunt absorbit, de data aceasta de o atingere de acum 3 zile, când ți-am pus mâna pe umăr, într-un semn de prietenie, dar oare doar atât să fi fost? Zâmbesc din nou, cam ciudat..

O pală de vânt mă lovește puternic, încât renunț la pervazul de la 4, închid geamul și cad iarăși, de data asta pe saltea.

dorința de a mai privi in gol revine, doar ca e atât de mincinoasă, pentru că, de fapt, eu tot ce vreau e să mă gândesc la tine,

dar mintea nu mă mai lasă.