#highinklite

I just want you.

Murmur de orice, de ce platim clipe cu alte clipe? Cu fuga si pietre-n buzunare, cu trenuri pierdute si cate si mai cate.. Nu ai idee prin ce trecem, drag Murmur.

Oamenii nu realizează ce-i în jur Artistul ştie cel mai bine.

Cât or cunoaşte ai mei Că-s striațiile de piele de pe tendonul dosit spre câlcâi Ajutându-mă maternu-n pas şi imediat şi paternul Înaintând cu alte perechi carnale, îndosariate-n mine. Cât or cunoaşte ai mei Că-s încă aici şi mă gândesc la ei Unde-or mai fi, spre unde ar fi călătorit după dematerializare În ce vibrații din demersul sanguinului meu s-or afla Şi cum m-ar determina pe mine în orice moment să fac astfel: Să mă mir de mii de ori, alipită de poze şi să-i caut după privire Să-i caut după nume şterse de frica genocidului Să le caut cuvintele vestice în jurnale cu accente pe vocale Să-i înțeleg pe dialecte şi să-i sun pe cei rămaşi cu gândul Dar totuşi să păstrez ceva ce mi-a rămas cu drag de la prima femeie, fără întrebări. Cât or cunoaşte ai mei După privirile lor străine în clipe stranii şi serioase cu necunoscuți Care mi-s rude şi nu-i simt aproape pe toți; mă simt clandestină. Oricât ar zice de sprânceana mea dreaptă mai ridicată în curbă Sau de ochiul 'cela mai mic şi de privirea mea piezişă de defect Oricât ar zice de buza mea de jos mai grosolană Ca cea în 'v' de sus spre şanțul strâmb spre şi-mai sus. Cât or cunoaşte ai mei Că nu cunosc nimic din ce au ei şi ce-au obținut şi cum Că-s poveştile lor, nu şi-ale mele Şi că istoria ştearsă la care am acces cu fărâme de cinci minute cursiv, o dată la nouă luni E cauza ignoranței. Cât mi-o lua să aflu adevărul din mine Fără a sta o clipă doar cu striațiile şi venele de pe mână Plus particularitățile create de mine pe amprente şi pe deasupra-ul mâinii stângi Cu tot cu degetele astea legate de zgârci Cu tot corpul ăsta plămădit din viu grai, imaginație şi sex; Cu totul sunt un păcat universal dintr-o grupare de celule reproducătoare. Şi totuşi Cât or cunoaşte ai mei Bolboroseala de emoții dintr-un discurs plămădit de convingeri Şi câți or cunoaşte de proza mea ascunsă, de piesele mele, de baladele sau de poeziile mele Şi câți or înțelege; Cât or cunoaşte ai mei Lucrul ăsta pe două picioare pe care încearcă să-l asemene în atitudine Deşi găsesc numa' fărâme de ei mai tineri în buză, vârf de frunte Şi ce-or mai vrea ei, eu nu le mai dau. Eu sunt eu Şi de-ar ştii ai mei vii Că cei plecați or vedea şi ştiu Că țin la toți deodată Dar totdeauna am ținut la rezonanța cea mai înaltă din toată existența mea, Deşi toți o duc de parcă n-ar fi existat: Femeia cu jurnal, trezită-n mijloc de război departe Pe drumuri până şi-a derapat propriul plan de a forma un cuib. Se spune că a depus două ouă semisferice pistrui Şi pentru că îi era străin dialectul, o numeau analfabetă. Ceea ce mă doare Că mi-e în gând aproape pretutindeni Şi că rezonează cu mine în unde înalte pe care doar eu le prind: Bunica mea, Eva. Şi cât or mai cunoaşte ai mei Adevăruri pe care nu le-nțeleg Cu convingerile lor cruce de fier De se urăsc că-s în două tabere Iar eu la mijloc, pueril. Eu nu sunt voi, Dar voi sunteți ai mei.

Găseşte unul ascuțit, tânăr chip rotund Găseşte-l din chip de coajă şi flămând Găseşte-l dintr-o buclă când te periezi Găseşte-l pretutindeni, orbitează-l să radiezi. Găseşte-ți pensula sensului sentimentului Găseşte pânza efervescentului Găseşte-l dur şi gingaş Găseşte-l la mal, în crâng, la paşi. Găseşte-l când te târăşti Sau când vezi că nu verşi bălți Găseşte-l când îți zice gropița Găseşte-l cu obrazul, fetițo. Găseşte-l, căci e suflet bun O fi pe Venus, Marte sau Saturn Găseşte-l, că Saturn e deja al meu Găseşte-l, om cu păr de miel. Mi-e de tine că-mi eşti dragă Găseşte-l, sincer, într-o doară Găseşte-l, iubeşte-l şi ridică-l Însuflețeşte-l şi vei fi iubită. Găseşte-l, dar mai dă-ți răgaz Că-s numa' pui de drac pe-al tău pervaz Găseşte-l, pentru numele umărului meu Care se scurge îmbibat de tine, stingher. Găseşte-l, buna mea amică Că mereu te voi vedea mai mică Găseşte-l şi te fericeşte Bucla ta de păr o privire netezeşte. Găseşte-l pentru poemul meu lung Fără sens şi mult prea dur Găseşte-l, că mereu voi fi cu tine Găseşte-l cam ca tine şi mine. Găseşte-l întâi prieten drag Şi dezmiardă al său drac Găseşte şi iubeşte gingaşul din masculin Că lacrimile tale nu-mi mai convin. Găseşte-l şi scrie-i de cu seară Că-l iubeşti în oglindă seara Găseşte-l, să mă fericesc şi eu Te aştept cândva să-mi zici "şi eu". Te iubesc ca pe darul adolescenței mele Ai fost la toate pocelile mele Şi am râs şi plâns cu tine Cât n-am făcut doar eu cu mine. Găseşte-l şi promite-mi doar atât: Ai grijă la orice minuscul cusur Găseşte-te pe tine în sentiment Şi radiază fără resentiment. Nu regreta vreun sentiment Umărul meu va fi aici permanent De câte ori am avut partide de cuvinte Cafele, table, petreceri, scene de spasme şi altele cumplite. Îți mulțumesc că eşti şi că te-am întâlnit Că eşti zilnic, mic artist Doar găseşte-l fără coerența mea Şi urlă tare: "mi-e dragă dragostea!"

Fața de care mi-am sprijinit ultima dată obrazul A fost fața de pernă. Au trecut multe săptămâni În douăzeci şi patru de ore Parcă nu ne-am văzut de secole. Zici c-a trecut admiterea cu tot cu BAC Şi mă bucur diminețile că am scăpat Dar îmi amintesc pe tonul alarmei Că era fals visul şi reală gălăgia. Îmi îndosariez emoțiile în dosare Şi-s puse în "BAC 2016", mapa aia mare. La final de tot. Dar frumoasă-n chestiunea aceasta de sinucidere pură E faptul că suntem elevi la arte. Luăm guri de aer când picurăm din esența noastră pe desene Şi spurcăm inclusiv gurile pe care nu le avem Când vărsăm culoare pe lucrare. Suntem ciudați în normalitatea noastră Vivid opacă față de cum văd restul Seara asta şi ziua de mâine. Încercăm să ne facem loc prin lume Dar să nu dăm cu coatele unii în alții; Eu alerg, alții fumează, unii probabil mai mult. Mitul cu artistul cu bască nu mai există. Eu sunt complet incomplet azi şi incomplet complet mâine Deşi-s constant în gând, alerg mult Parcă-ncerc să prind timpul de picior sau să-l fac să uite de mine. Dar bască nu cunosc, nici pe alții şi nu port. Laşitatea timpului e faptul că deține adevărul şi-l ascunde Iar eu nu mai pot aştepta verdicte Pe care le primesc prin poştă sau pe frunte dimineața Când mă afund în perne cu gura uscată. E insensibil şi ne vrea pe toți, nu doar artişti, ca şi el: "Fii tu insensibil, dar pe cât posibil previzibil, să iei BAC-ul" ş.a.m.d. Cu cărțile în brațe când e fizic imposibil Când te speli pe dinți, de preferat "Tot un leneş rămâi" Deşi îi dimineață şi deja te saturi de galben-lămâie din alții. Şi toate emoțiile haț în spate de comentarii şi hărți Că cică fericirea e imatură şi nu-i vreme de ea acum. De idile nu se pune problema De pasiuni ce-ți bat în timpan: "Un comentariu şi mai vezi tu iubire după examene". Asta-i frumusețea şi nenorocirea de-a douăsprezecea şi la arte: Că iubeşti cu geografia-n față În tandem cu încă două desene Şi te mai faci şi chip cioplit de Ghiorghidiu... Mai scrii scrisori: devii parte din istorie, de poveste Parcă umblii prin oraşele alea despre care ți-e dat să-nveți Şi eşti deja, fericire mare, pe culmile lui. Te mai bagi în stări vâscoase şi te-arunci în pat sau pe covor De rămâi lemn şi păşesc de-ai casei pe lângă tine Şi cred că ai nevoi speciale cu tratament. Asta-i, că de-ar fi aşa, ar fi simplu: Iei pastile pentru oral, scris şi contestație Cu recomandare să stai acasă liniştit în pat să te refaci şi să fie bine. Alteori epatezi de energie şi viața-i pe culmi de covoare zburătoare Pufoase de preferat şi pline de dulcegării şi răsfățeli Apoi vine seara cu-ale sale De te faci iară lemn pe jos îngropat în dosare şi scheme Şi-ți dai seama că singurul tău covor zburător E ăla făcut din foi subliniate, aproape port popular Aruncate peste tot într-un fel de haos cronologic, numerotat. După înjuri toți domnitorii Cu anii lor de domnie cu tot Şi după, brusc, îți place de câțiva şi printr-o corelare logică, Îți plac toți şi ce-au făcut: da' ani nu. Totul e defapt extazul la gândul de viitor Că prezentu-i miere şi tu eşti lingură şi te-afunzi Iar frumusețea vieții e albină prin împrejur zburând.

Dimineața vine c-un motiv în fiecare zi.