Eul: Esti constient ca acesta este un auto inverviu?
Eu: Sunt inconstient din moment ce mi-l iau singur.
Eul: Bun. De ce te-ai apucat de tumblr?
Eu: Initial din pura curiozitate.
Eu: Modul de exprimare. Chiar si acum imi amintesc. Primul blog pe care am intrat a fost de la recomandate. Nu mai tin minte numele. Era blog-ul unei fete. M-au impresionat pozele, textele, tot continutul. M-a ambitionat.
Eul: Asa ai ramas pe tumblr?
Eu: Da. Initial am inceput acest proiect ca un proiect sub titlul "Nu esti singur". Doream sa gasesc oameni la fel de nebuni ca mine. Am fost singur. Dar, odata ce-am descoperit tumblr-ul, niciodata nu am mai fost singur.
Eul: Totusi, acum tumblr-ul tau se numeste "Drogat cu sentimente".
Eu: Da. Oamenii nu mai au sentimente naturale. Sunt sentimente programate sau induse produse de invartirea unor rotite mecanice sau apasarea unor click-uri. Eu sunt un artist boem, o prapastie goala dar plina cu emotii. Eu ma droghez din sentimente. Bucurie, tristete, depresie, fericire. Pe toate le savurez, si am ramas surprins placut ca unii oameni se regasesc in mine si eu in ei.