Departe de respectul pe care l-ar impune istoria sa, mărimea și poziționarea, cinematograful Cozla este astăzi o clădire despre care doar puțini își mai amintesc, cu nostalgie, că avea două săli moderne în care pietrenii – și nu doar cei care locuiau în cel mai mare cartier muncitoresc al Piatrei – urmăreau cele mai recente pelicule cinematrografice. Cei mai mulți nu reușesc să treacă de imaginea actuală a clădirii, dovada clară a nepăsării și distrugerii.
This slideshow requires JavaScript.
Imobilul plânge, la propriu. Apa infiltrată prin acoperișul șubred picură, încet și sigur, rozând structura temeinic. Iarnă de iarnă, gheața a îmbrățișat pereții altădată îmbrăcați în catifea. Zidăria este acum la vedere, dar cărămizile roșii nu mai stau mărturie istoriei și prestanței, ci numai delăsării. Scaune mai sunt, dar nu la locul lor, ci pe jos, strivite de talpile bocancilor, că atât a mai rămas din ele. Plăcile din tavan, care altădată asigurau antifonarea, acum stau să pice în capul oricărui temerar care se aventurează înăuntru. Podelele sunt pline de mizerie și gunoaie, dovada clară a faptului că aici își fac veacul fel de fel de vagabonzi, în ciuda autorităților care susțin că imobilul e sigilat.
This slideshow requires JavaScript.
”Acest cinematograf a fost în proprietatea RADEF și a ajuns în starea în care este acum. Sesizându-ne de această situație, am solicitat RADEF-ului transferul clădirii către municipiul Piatra Neamț, în dorința de a găsi finanțare să o reabilităm. A existat o hotărâre și un protocol prin 2009, între RADEF și municipiul Piatra Neamț, iar de atunci și până acum, municipiul a încercat conservarea. De mai multe ori au fost securizate intrările, s-a făcut curățenie, lucruri pe care le vom face și în continuare. Estimarea făcută pentru reabilitarea acestui obiectiv ajunge la aproximativ un milion de euro, sumă de care Primăria Piatra Neamț nu dispune în acest moment. Ne-am îndreptat spre o sursă de finanțare. Una ar fi Ministerul Dezvoltării, prin Compania Națională de Investiții, către care am făcut și o solicitare. A doua soluție ar fi Programul regional de dezvoltare 2016-2020, axa 4, prioritate de investiții 4.2, în care încercăm să introducem acest cinematograf și transformarea într-un centru cultural. E o clădire în care, de foarte mulți ani, nu s-a investit nimic. Dacă mai este necesară o intervenție de securizare, vom interveni iar”, declară primarul Dragoș Chitic.
This slideshow requires JavaScript.
Complexul cinematografic Cozla a fost dat în folosință în septembrie 1981 și dispunea, la vremea aceea, de dotări de ultimă generație. Cele două săli – una de 350 de locuri, destinată vizionării peliculelor curente, și cealaltă, de 150 de locuri, destinată altor activități cinematografice – aveau instalații de proiecție cu lămpi de xexon, instalație de redare a sunetului pentru diferite frecvențe, instalații de condiționare a aerului, cabine de mixaj, dar și pentru traducere. Investiția a fost făcută de Consiliul Popular Județean. În momentele sale de glorie, aici s-au scris file din istoria cinematografiei românești. În 2001, s-a pus lacăt pe ușă, din lipsă de spectatori și din cauza datoriilor adunate la utilități. Trei ani mai târziu, în 2004, au început să apară primele declarații sonore privind intenția autorităților pietrene de a face ceva aici. Toate s-au soldat cu ce se vede acum. Iar speranțe pentru viitor nu se întrevăd, în ciuda oportunităților clamate de primar la adăpostul eventualelor finanțări europene sau guvernamentale. Prioritățile sunt altele. Și, întrucât cinema Cozla nu a avut niciun Victor Purice care să lupte pentru el, deznodământul va fi, cel mai probabil, o lamă de buldozer. Asta dacă nu cumva momentul va fi amânat sine die și, între timp, natura și boschetarii își vor fi terminat treaba aici.
FOTO Cinematograful Cozla – locul unde putrezesc bunele intenții Departe de respectul pe care l-ar impune istoria sa, mărimea și poziționarea, cinematograful Cozla este astăzi o clădire despre care doar puțini își mai amintesc, cu nostalgie, că avea două săli moderne în care pietrenii - și nu doar cei care locuiau în cel mai mare cartier muncitoresc al Piatrei - urmăreau cele mai recente pelicule cinematrografice.
