#bycg

Răul, năruindu-se pe ale noastre visuri,

făcându-și loc, printre compromisuri.

Stânci întregi, ce veghează acum,

Un coiot negru, singur si nebun.

 Ale tale aripi să le mai văd doresc,

cu un iute și sincer te iubesc.

Uneori viața-i deprimă,

Pe cei care o trăiesc in surdină.

 Norii grei si supărați,

trebuiau sa fie spulberați

de a ta vedere iubitoare

ce mă ține in viață, oare?

 Frigul se prăbușește,

când imaginea-ți scilpește.

Cu atâta zarvă-n cutie,

tu rămâi o rară sinfonie.

 A valurilor moarte.

ce se aud din depărtare

chiar și ele se lovesc de-o-n întrebare..