De ce pleacă tinerii din Oradea II
imagine de qpiiii pe deviantart.com
Există un grup de tineri care se tânguie că Oradea e un oraş mort. Se induce impresia că din cauza primarului, a lipsei de viaţă culturală şi a discriminării etnice, oraşul a devenit un loc insuportabil.
Cred că un tânăr foarte talentat este chiar obligat să plece din Oradea dacă vrea să se împlinească profesional. Ce poate face aici un specialist în astrofizică sau un cercetător în genetică? Vă imaginaţi că un universitar tânăr stă la Sorbonica lângă sfertodocţii creaţi de Unchiul Maghiar? De ce ar sta un muzician la Filarmonica din Oradea dacă ar fi dorit de Opera din Viena? Un june pictor ar fi mai avantajat să-şi expună operele la Paris, ori să se masturbeze într-o galerie privată din Oradea?
Tinerii orădeni au două variante: să stea aici şi să trudească la ridicarea oraşului, conştienţi că ei - ba poate şi copiii lor - nu vor ajunge să vadă un oraş glorios, ori să plece într-un loc mai bun. Până la urmă, trebuie să facem din Oradea un loc confortabil pentru cei care rămân aici şi suportabil pentru cei care, din când în când, vin să-şi revadă obârşiile.
Mircea Chirilă, Bihoreanul
Adrian Pop, universitar: Actul auto-sacrificial pe care îl invocați cu prea puțină logică și prea mult patos și îl pretindeți nestingherit generației actuale dovedește foarte limpede eșecul generației precedente sau, altfel spus, al celei de care aparțineți. Migrația creierelor, chiar și din fascinanta Oradie, reprezintă consecința inacțiunii din perioada tranzițională când dumneavoastră ați fost tânăr și probabil auto-sacrificial. De unde, poate, și teama de discontinuități perspectivale [schimbare, în română simplă, n.r.]. Dar să nu mă înțelegeți greșit: contribuția la schimbare este proporțională cu capacitatea individuală; poate în cazul dumneavoastră nici nu se poate vorbi despre eșec. În fine, sper să fi avut și dumneavoastră parte de ceea ce francezii numesc “jouissance intellectuelle” în timp ce răsfoiați “almanahele” cu Opera din Viena sau galeriile din Paris.
Timea Matyas, traducător: “… să stea aici şi să trudească la ridicarea oraşului, conştienţi că ei -ba poate şi copiii lor - nu vor ajunge să vadă un oraş glorios…” – dar totuși, ce e aici? Oradea de când e în Argeș , iar pe mine de când mă cheamă Meșterul Manole? Hai că-mi sacrific primul-născut, că poate-poate a doua, a treia oară iese Palatul Vulturul Negru ... sau Ciuperca...sau nu se mai crapă piatra pe Piața Unirii.
Nora Tiu, actriță: Afirmația"...trebuie să facem din Oradea un oraș confortabil... și suportabil..." mă duce cu gândul la un azil de bătrâni, unde muribunzilor li se oferă toate condițiile să treacă în neființă, confortabil pentru ei și suportabil pentru aparținători. O fi Oradea un oraș muribund, dar există și un aparat cu șocuri electrice, reprezentat de tineri, de profesioniști, unii chiar școliți in etern blamata Universitate Oradea, alții școliți în etern lăudatele universități ”de prestigiu” din Vest și care dau încă ritm inimii obosite. Tot ce trebuie e să nu mai fie hărțuiți ci, poate, încurajați un pic.
Andrei Olteanu, medic: N-am să merg într-atât de departe încât să spun că e jignitor articolul, e ironic însă și noi suntem la fel, într-o oarecare măsură. E și el o reacție la adresa unor probleme reale pe care noi le prezentăm succint, articolul încercând să le minimalizeze sau să le transforme în sclifoseli puerile. Societatea va fi mai tot timpul conservatoare și va încerca să păstreze acel 'status quo' indiferent de problemele pe care unii din cetățenii ei le ridică, fiind mai ușor să astupi vocile nemulțumite decât să le amplifici și să le rezolvi doleanțele; din fericire, acum, astuparea vocii noastre nu înseamnă închisoarea sau Canalul sau corectările de la Pitești.
Oamenii încă din școală sunt obișnuiți să repete ce li se spune de mai sus, astfel li se cristalizează un mod de gândire impersonal rezumat la a repeta vocile altora la nesfârșit, într-un fel de "telefon fără fir" în care mesajul inițial nici nu mai contează, ci contează reacția emoțională pe care acel mesaj o produce. Ca și contrapunct, aceste emoții sunt echilibrate de omul rațional care își exprimă opiniile bazându-se pe alte cărți sau articole citite, dar reacția generală e la fel ca în școala publică, când ți se spunea coleric: "bine că ești tu deștept!" Respect dreptul la liberă exprimare al oricui.
Gabriel Miloia, galerist: Ce vedem în rândurile scrise de ”jurnalistul” Mircea Chirilă este o tactică de manipulare inspirată de fosta Securitate: în aparență, tinerii sunt îndemnați la un stoicism de bun simț, care vine la pachet cu acceptarea nedreptății și a proastei administrații. Or acestea sunt rele și acum, și ieri, și mâine, și la Oradea, și la București, și în Hidișel. Poate că tinerii pleacă din Oradea tocmai fiindcă, atunci când își exprimă părerile despre administrație, răspunsul nu vine de la Primărie, ci de la câte o fițuică de ”presă independentă” care se zborșește la ei. Nu mă deranjează că domnul Chirilă proclamă o nouă generație de sacrificiu, ci că tocmai dumnealui, dintr-o redacție ai cărei membri au fost trimiși la pușcărie pentru șantaj și care a fost dovedită în instanță că distribuie calomnii, uzurpă autoritatea morală de a oficia sacrificiul. Este dezgustător. Înainte să jertfească tineri prin tastatură, îi propun domnului ”jurnalist” să se înfățișeze desculț, înveșmântat în demisia din colectivul Bihoreanul, cerșind iertare pentru otrava vărsată în mințile oamenilor atâta timp. Până atunci, ochii în pământ.
Alexandru Stan, ONG-ist: cred că nimeni nu se " tânguie " pentru nimic. Oradea este un oraș mort, a cărui groapa s-a săpat când a fost transformat în pol secundar. Nota neasumată în care se scrie despre YPO și ducerea în derizoriu a unui adevăr care macină fiecare structură a acestui oraș sunt semne de corupție cel puțin morală. Mă întreb cu ce preț vă vindeți deontologia profesională, spiritul civic și apartenența la această comunitate, dle jurnalist Mircea Chirilă?
Astrid Țîrlea, designer vestimentar: Întrebarea “Ce poate face aici un specialist în astrofizică sau un cercetător în genetică?” se vrea a fi una retorică, dar ea are un răspuns foarte succint: nimic. Nimic, fiindca nimeni nu poate deveni specialist într-un domeniu care nu există în Oradea. Se poate în schimb ca un absolvent al Departamentului de Fizică din cadrul Facultății de Științe să devină specialist în “Cool Stuff”, domeniu ce mai mult ca sigur că acoperă un spectru larg de cercetare, după cum vedem în imagine.
