Bla bla bla ...

Ce rost mai are...?

“Sometimes people think they know you. They know a few facts about you, and they piece you together in a way that makes sense to them. And if you don’t know yourself very well, you might even believe that they are right. But the truth is, that isn’t you. That isn’t you at all.”

„ — De ce trebuie să mă faci să te urăsc? Nu înțeleg. De ce faci lucrurile atât de complicate? […] — Pentru că nu știu să am grijă de tine. Pentru că ești prea bună pentru mine, iar eu prea toxic, oricât de… clișeic ar suna asta! Pur și simplu, ești mult prea sensibilă pentru propriul meu bine și nu pot să te rup în bucăți, căci nu mi-aș ierta-o niciodată. Dar, drace! Cât de mult aș vrea să te răvășesc cu propriile mâini. Să te murdăresc, până când te vei topi în brațele mele. Nu-ți poți închipui ce efect ai asupra mea, și mă sperie asta. Mă sperie modul în care mă poți influența fără să vrei măcar să faci asta. […] Trebuie s-o fac. Trebuie să-ți dau drumul. Sunt… Sunt atât de mulți factori în joc care mă împiedică să te țin lângă mine. Dar… la naiba! Nu o face! Oricât de mult te-aș îndepărta de mine, nu-mi da drumul, te rog! Te vreau atât de tare… Vreau să te știu lângă mine, să te cuprind în brațe și să te am în siguranță. Ești mult mai puternică decât mine, tocmai de aceea îți cer un singur lucru. Găsește-mă. Dincolo de toate rahaturile pe care ți le-aș mai putea spune vreodată, găsește-mă și fă-mă să rămân. Am nevoie de tine, murmură ca o șoaptă stinsă, și nu mă lasă să răspund, căci mă trage furtunos spre el, capturându-mi buzele într-un sărut apăsat și plin de patimă.“